Există directori de unități de învățământ care sunt obișnuiți să lucreze pe șablonul oferit și după comanda primită (D.A.C.). Și când au în față un document care are legătură cu activitatea anterioară, dar nu pot ieși de pe șablon, atunci pentru a demonstra că se descurcă și respectă instrucțiunile primite recurg la amenințări.
Câteodată cuvintele sunt foarte importante, precum și mesajul transmis de acestea. Dar, pentru a înțelege rostul unor cuvinte, se pare că, unii au nevoie de ,,translatori.”
Neînțelegerea și nepriceperea au ajuns să fie considerate importante pentru unii în momentul în care înscăunează câte un șef. Doar dacă poate lucra după comandă este acceptat.
Iar, pentru a demonstra că se descurcă și respectă câte o comandă, există directori de unități de învățământ care sunt dispuși să întocmească pe loc un proces verbal cu zece martori.
Când îți permiți să afirmi ca director că iei zece angajați pe loc de la activitatea pe care o desfășoară pentru a sta de martori pentru unii se poate numi performanță, pentru alții ambiție și pentru unii prostie, deoarece ceea ce tocmai a fost înregistrat de directorul – secretar demonstra că nu este nevoie de aplicarea unei rețete primite.
Așa se întâmplă când se scrie după dictare, când ambițiile sunt mari și scopurile mărețe, unii reușesc să își demonstreze competențele sau incompetențele manageriale la aproape fiecare înregistrare a unui document.
Amenințarea este considerată o armă de unii. Dar, când este folosită într-o instituție de EDUCAȚIE de persoana care este numită să conducă, atunci modelul oferit este unul ciudat pentru cei care trebuie să facă EDUCAȚIE.
- Sau așa ar trebui făcută EDUCAȚIA în ,,România EDUCATĂ”?
- Nu se mai poate conduce fără amenințări?
- Nu se descurcă unii directori de unități de învățământ decât dacă amenință?
- Oare va reuși echipa de zece martori să mențină directorul pe șablon pentru a respecta comanda?
Maria Tudose