Există angajați care pot face orice, deoarece un director a unei unități de învățământ dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) nu vede și nu aude decât ce dorește. Un astfel de angajat (B.M.) merge la serviciu când dorește, se semnează în condică și când nu este prezent, fiind văzut de alți colegi în alte locuri decât acolo unde a pretins că ar fi fost. După ce a condiționat prezența unor subalterni în anumite zile la serviciu invocând vrute sau nevrute, s-a descoperit și motivul.
O persoană care a înlocuit directorul din ,,conciliul director” (G.A.R.) se pare că una spune într-un loc, alta este situația și măsuri nu are rost a fi luate împotriva unora care își semnează propriul pontaj. Și apoi, vorba directorului despre angajatul care face ce vrea: ,,pe asta nu o mai schimbă decât pământul.”
Se pare că, unele persoane care înlocuiesc directorul nu au acces nici la un pix roșu cu care să opereze în condica de prezență.
Refrenul directorului este bârfirea unui alt fost director (G.IT.) și a acțiunilor sale. Sunt angajați care s-au săturat de unele ,,refrene.”
Directorul nu omite să se laude că are probe împotriva unui angajat câte dorește și poate crea atâtea probe ,,cât pentru un glob,” crezând că este angajat la fabrica ,,de probe.”
Există însă episoade în care directorul este și în rolul de marionetă, deoarece mai spune pe ici pe colo că se teme de cei dispuși și învățați că pot să declare orice.
În legătură cu diverse probleme sau aspecte care ar trebui să fie observate, corectate, remediate sau chiar luate alte măsuri, mai există o abordare. Un alt membru al ,,conciliului director” (P.A.) are următoarea ,,politică:” ,,să nu se știe”, ,,să nu dezvăluim,” ,,să mergem înainte.” Pe scurt, neregulile trebuie ascunse după metoda pisicii. Acesta este încă un motiv să se vadă că unii au îmbrăcat o anumită ,,haină” doar la suprafață, metodele de lucru sunt cele practicate înainte de așa numita schimbare.
Niciun cadru didactic din doisprezece nu a reușit să creeze un link pentru o ședință de consiliu profesoral desfășurată și online, dar și-au desfășurat online activități într-o anumită perioadă. Pentru acele activități au fost recompensate aproape toate cele prezente atât cu calificativul maxim, cât și cu salariul complet. În schimb, unele se pricep foarte bine la diferite activități comerciale. Sunt unii beneficiari indirecți care se plâng că există câteva cadre didactice cărora nu le convine dacă nu sunt cumpărate anumite cărți sau reviste oferite periodic, unele găsindu-le și în alte locuri la prețuri diferite.
Directorul nu vede nici aceste aspecte, dar nici faptul că se mănâncă în continuare de unii angajați din porțiile copiilor plătite de părinții acestora. Poate și aceasta este o formă de recompensă pentru nenumăratele ,,probe create,” recompensă oferită de director.
Se pare că directorului îi place să joace la mai multe capete. Are metode de lucru considerate specifice unor vremuri de mult timp apuse. Încearcă să afle de la unii angajați informații despre ce fac colegii lui în anumite momente. Le cere să îi ,,șoptească” câte ceva. Însă nu toți acceptă astfel de roluri, înțelegând nivelul de lucru și efectele unor astfel de preocupări.
Și la capitolul documente, lucrurile sunt cam la fel: unele fișe semnate de mai multe persoane suportă ștersături, corecturi sau diverse modificări. Există angajații tolerați de director pe motivul ,,că nu îi mai schimbă decât pământul” care pot pretinde niște semnături fără a avea toate datele pe hârtie la data semnării acesteia. Unele date vor apărea, altele trebuie să fie în concordanță cu unele facturi, etc. Motive există și se pot inventa pentru că se permite.
Maria Tudose