La începutul anului Ministerul Sănătății a emis un ordin care reglementează ce alimente au voie să primească copiii în cadrul unităților de învățământ, gramajul acestora, necesarul zilnic de calorii, macronutrienți, vitamine și alimente minerale. Acest ordin definește porțiile de mâncare pe grupe alimentare, precum și estimează necesarul zilnic al porțiilor alimentare pentru alcătuirea meniului la copii și la adolescenți. Pentru o alimentație sănătoasă a copiilor unitățile de învățământ preuniversitar trebuie să respecte și prevederile acestui ordin.
Cu alte cuvinte, unde –i lege, nu-i tocmeală. Totuși, există angajați ai unor unități de învățământ care se cred pe propria moșie și se laudă că au ,,metodele” lor ca să se ,,descurce” cu ceea ce administrează. Se pot rezuma o parte din aceste ,,metode,” având în vedere că se practică cu succes sub privirile îngăduitoare ale unui director dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) în formă continuată.
Dacă meniul unor copii cuprinde mai multe mese, caloriile sunt calculate pentru toate mesele cuprinse în meniul realizat și aprobat. Chiar dacă prin ultimele modificări legislative s-a impus diminuarea gramajelor unor alimente din porțiile copiilor, acest aspect nu a adus și diminuarea sumei de bani încasate de la părinți pentru alimentele oferite copiilor acestora în unele unități de învățământ dintr-o zonă de nord a țării. Și atunci o ,,metodă” folosită cu succes este ca prevederile legislative să se respecte doar la ceea ce consumă copiii în cadrul instituțional, iar alimentele primite pentru gustarea de după amiază încalcă prevederile legislative atât în privința gramajului, cât și a faptului că unele se încadrează cu succes în cadrul alimentelor nerecomandate. Altfel spus, plătitorul ( părintele sau tutorele legal al copilului) trebuie să se bucure de dimensiunea și gramajul unor fructe (spre exemplu) care nu respectă prevederile legislative. Dacă s-ar respecta legislația, un copil ar primi în cadrul instituțiilor de învățământ preuniversitar același gramaj de fructe recomandat indiferent de momentul servirii lui. Lucrurile, coordonate de la distanță și de un alt fost director (G.I.T.), după cum trâmbițează chiar administratorul unei unități de învățământ pe la toate colțurile unei instituții, sunt diferite: din porțiile diminuate ale copiilor (comparativ cu cele oferite conform dispozițiilor legislative abrogate) mănâncă în continuare o bună parte din angajații unei unități de învățământ a cărei activitate este monitorizată și de inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, părinții plătesc aceeași sumă ca și pentru porțiile primite de copii înaintea modificărilor legislative.
Părinții pot vedea doar pachețelul cu o gustare primită în programul de după amiază, care trebuie să acopere niște sume de bani. Iar când sumele încasate de la părinți sunt conform vechilor porții alimentare, atunci ,,metoda” care se aplică este cea a cadourilor, evident, tot din banii părinților. Nici cadourile nu respectă prevederile legislative privind tipurile de alimente care se pot oferi copiilor.
Pe scurt: cadourile sunt achiziționate după bunul plac al unor angajați din banii părinților; porțiile oferite copiilor sunt diminuate și din acestea trebuie să mănânce și unii angajați zi de zi; alimentele care ajung în vizorul părinților au alt gramaj decât cele oferite copiilor când părinții nu au acces la ele.
Altă ,,metodă” folosită de același angajat (B. M.) tolerat este ca să existe referate de necesitate (pentru diverse consumabile sau produse de igienă și curățenie, spre exemplu) aprobate de director, deoarece ,,stocul este epuizat.” La câteva zile angajatul tolerat întocmește niște bonuri de consum pentru marfa facturată chiar și ulterior oferirii spre consum. Ordinea lucrurilor conform ,,metodei” este: referat, aprobarea lui, oferirea spre consum a unor produse de pe factura care va apărea a doua zi. Unele documente sunt semnate de unii prin ,,metoda:” semnează aici, semnează aici, nu crede ce spune Popescu, nu știe ce spune Ionescu. Se ridică colțul documentului, se aplică semnătura și se merge mai departe. Una este pe factură, alta se predă în realitate spre consum, fără a exista o transparență a lucrurilor. Unii comandă, alții beneficiază. Unii semnează, alții profită. Unii închid ochii și nu sunt interesați decât de laudele unor șefi mai mici sau mai mari, tolerând chiar și mirosul înecăcios al unor mopuri ,,obosite.”
O altă ,,metodă” este activitatea cu furnizori diferiți pentru același gen de produse, unele trecute pe bonuri diverse prin care se dau în consum cu denumiri diferite.
Se pare că directorul nu are timp pentru astfel de detalii, fiind preocupat să își găsească ,,sticul.” Se ,,laudă” sau se ,,plânge” că și-a pierdut sticul de la o ,,semnătură.” Dar, totul, cică, s-a declarat ,,organelor.” Într-un birou managerial supravegheat audio- video, se pare, conform unor ,,povești manageriale” că ar exista hoți. Până se decide directorul dacă ,,sticul” e pierdut sau e furat, ceea ce este clar este că efectele asupra unora sau altora sunt diferite. La fel și etapele care ar fi trebuit desfășurate și consecințele faptelor, indiferent de variantă. Unele sticuri sau semnături au un anumit regim: special. Dar, dacă e laudă, supărare sau minciună ,,managerială” se va afla cât de curând. La un anumit nivel, respectiv la cel de conducere instituțională dezinformările sau joaca cu minciunelele este cu efecte mari.
Când același director (V.F.) a ajuns să spună unui dascăl o poveste, care ar fi fost aflată de la un părinte, dar era șoptită directorului de un angajat sau colaborator directorul a ieșit cu eticheta de ,,Pinochio” și în fața angajaților și a unor părinți. Și atunci se poate concluziona că în ,,domeniul păstorit” de directorul cu monitori: minciuna este artă, manipularea și dezinformarea sunt uneltele folosite iar o parte din metodele angajaților tolerate de director deja se știu până la ultima virgulă.
Se așteaptă cu interes consecințele faptelor, minciunilor, dezinformărilor, pierderilor, furturilor și ,,metodelor.” Unii vor avea acces la niște documente. ,,Conciliul director” nu i-a nominalizat, dar activitatea cu unele documente, sticuri sau ,,semnături” digitale se joacă deja pe o ,,scenă” mare în ,,aplauzele” furtunoase care deja se aud tot mai tare.
Maria Tudose