Se discută în ultima perioadă de câteva direcții de austeritate și în EDUCAȚIE, încercând să se pună și în brațele angajaților din sistemul educațional problema deficitului bugetar.
În sistemul educațional au existat de-a lungul timpului nenumărate schimbări, fără a se realiza înainte de implementarea acestora vreo analiză. Multe din schimbările realizate s-au dovedit a nu fi benefice, în schimb unii inițiatori au crezut în acele vremuri că fac reformă.
Analizând rata abandonului, nivelul analfabetismului, stadiul de absorbție al fondurilor prin unele proiecte și banii încasați de unii inspectori școlari responsabili în diverse județe ale țării cu diverse acțiuni în proiectele privind activitățile remediale, există și nemulțumiri diverse.
Sunt angajați din sistemul educațional care încă așteaptă niște măsuri luate pentru anumite rezultate din acest domeniu. S-au realizat schimbări, s-au promovat prieteni, amante, rude, etc. în diverse funcții sau proiecte, s-au ajuns la niște rezultate și se pare că vor crește unele norme didactice și se va restrânge și „meritocratizarea” unor burse pentru elevi.
Din nou nu se discută de calitatea educației și echitatea între elevi este uitată.
Dacă două școli sunt comasate într-o singură entitate administrativă, vor fi eliminate posturi de contabili, secretari, administratori de rețea, de patrimoniu, bibliotecari, etc.
O măsură de austeritate mascată este creșterea normei unor profesori. Nu se taie salariul pe hârtie, dar se reduce beneficiul financiar pe oră de muncă. Valoarea unei ore lucrate scade. Acest lucru este, economic vorbind, o „reducere mascată a salariului.”
Creșterea numărului de elevi într-o clasă are un impact semnificativ, de asemenea, asupra calității actului educațional. Deși această măsură poate părea eficientă din perspectivă bugetară sau organizatorică, efectele asupra învățării, motivației și echității sunt profunde.
Conducerea unei unități de învățământ presupune și decizii zilnice rapide, gestionarea de crize, comunicare instituțională. Prin creșterea obligației de predare, directorii vor avea mai puțin timp pentru sarcini strategice. Se compromite și calitatea monitorizării activității didactice. Directorii vor fi nevoiți să sară de la o oră de predare direct în ședințe, controale sau proceduri, diluându-se eficacitatea ambelor roluri. Apare astfel și riscul de decizii întârziate sau inadecvate în cazuri urgente.
În loc de CONCLUZII:
Cadrele didactice au primit invitație la solidaritate.
Elevii plătesc pentru incompetența și lipsa de profesionalism ai unor decidenți care au adus EDUCAȚIA la nivelul actual și care au adaptat legi în funcție de diverse interese.
Meseria de profesor a pierdut din popularitate în ultima perioadă.
Asistența pentru profesorii debutanți este încă deficitară.
Criza de personal din EDUCAȚIE care se arată va avea rădăcini și în condițiile salariale.
În concepția unora, profesorii nu au nevoie de bani, ci de „pasiune, vocație…” Consilierii școlari por fi înlocuiți cu un citat motivațional pe perete și eventual un smiley face pe tablă.
Iar elevii?
Ei pot învăța lecții valoroase despre „cum să te descurci când nimeni nu te ajută” – competență cheie în viață, nu-i așa?
Maria Tudose