În topul problemelor cu care se confruntă copiii care frecventează diverse colectivități se află și infecțiile respiratorii. Cazurile pot fi mai multe sau mai grave în funcție și de măsurile care se iau pe perioada evoluției unor focare.
După ce termenii de: suspect, contact direct, caz confirmat, etc. au devenit uzuali într-o anumită perioadă recentă a umanității, nu trebuie uitat că există în continuare boli transmisibile și există surse și căi de transmitere.
Există și infecții provocate de anumiți streptococi. Streptococul este un microorganism care se răspândește pe cale respiratorie, fie prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, râsului, fie prin obiecte contaminate (spre exemplu jucării).
Și în aceste cazuri măsurile care trebuie luate sunt în vederea limitării răspândirii bolii: măsuri de curățenie curentă, măsuri de dezinsecție generală, de dezinsecție a suprafețelor, a obiectelor, a veselei, etc. Dar, și educația sanitară este foarte importantă.
Un rol important în stoparea unor epidemii îl au și medicii. Numai că la unitățile de învățământ din nordul țării aceștia cam lipsesc. Motivele sunt diverse. Dar, măcar în unele cazuri confirmate ar trebui să își facă apariția fizic în unele unități de învățământ, indiferent care este numărul acestora.
Nu întotdeauna părinții sunt cei care pot să își ferească copiii de unele boli. Sunt și alți factori direct interesați să acționeze mai ales în spațiile educaționale când apar unele focare. Numărul mic al copiilor care frecventează în anumite perioade trebuie să fie un semnal de alarmă pentru adulții responsabili și direct interesați de starea de bine și de sănătatea copiilor în primul rând.
Numai că, obișnuiți fiind cu alte metode din alte vremuri, este greu ca unii care ar trebui să întreprindă unele măsuri să le și gestioneze corect.
Câte cazuri ar trebui să fie într-o unitate de învățământ pentru a se vedea măsuri concrete ?
Câți copii ar trebui să fie absenți zile la rând pentru a se lua măsuri sporite ?
Când o să le pese unora de starea de bine a copiilor în unitățile de învățământ pentru a lua măsuri în plus de dezinsecție în situația semnalării unor focare ?
Când nu o să mai băge unii gunoiul sub preș pentru a mușamaliza cazuri de incapacitate temporară de muncă cauzată fie și de un streptococ ?
Când se vor opri unii din aranjatul lucrurilor pe la spate: analize medicale după aprobarea transferului pe post, chiar în timpul serviciului dacă se poate că a sunat telefonul roșu, ieșit la braț cu cei care vin în control fără un minim de decență, băutul cafeluțelor cu cei care ar trebui să fie primii interesați de sănătatea copiilor când fac un control, venirea de acasă pentru gestionarea lucrurilor cum trebuie în timpul controlului?
La aceste câteva întrebări și nu numai s-ar putea găsi răspuns la un director actual din nordul țării, fost inspector școlar, protejat și susținut, chiar și când este vorba de sănătatea participanților dintr-un spațiul educațional (G.I.T.).
Maria Tudose