Un director cu concurs (G.I.T.) din zona de nord a țării uită că ocupă o funcție în sistemul educațional și folosește cu unii subordonați un limbaj de mahala. Numai că, și tras de mânecă, nu se oprește, motivând că așa dorește.
Îi plac martorii. Numai că martorii sunt de mai multe feluri. Unii au devenit pe parcurs. Alții au avut motive. Și martorii agreați sunt și mincinoși, deoarece trebuie să mușamalizeze alături de director nereguli grave. Unii au și etichetă, alții au și experiență.
Și astfel face tot ce dorește, pe considerentul că a transformat o instituție de educație într-o mahala plină de minciuni, interese și nereguli.
Nu-i plac procedurile, ca să poată face ce dorește în funcție de interese și situații.
Minciunile se țin lanț, neștiind la cine ce a spus, la cine ce relații a dat, pe cine a informat, pe cine a dezinformat, în care notă de relații a trunchiat adevărul, etc. Unele sunt și pe hârtie. Și atunci acestea devin falsuri.
Directorul cu concurs are niște tehnici pe care le-a folosit și când era inspector școlar: amenință, strigă, umilește, face crize de isterie, condiționează, favorizează pe față ajutoarele și martorii. Îi place să se dea în spectacol cu martori, pentru a le arăta că este puternic și poate controla lucrurile doar pentru că are gura mare. Dar, cu cât tonul este mai ridicat și martorii mai mulți, cu atât problemele și neregulile sunt mai multe. Și neregulile sunt despre: bani, proiecte, concedii, servicii, transferuri, analize, mâncare, etc.
Este directorul care nu are nevoie să fie consiliat. Când i se arată legea, consideră că nu este obligat să asculte. Nu vrea să facă anumite lucruri deoarece cei care au realizat controlul nu i le-au dat în scris.
Este preocupat de viața personală a unor angajați, vrea să știe dacă au casă, soț, copii, crezând că dacă sunt șefi pot controla totul. Disperarea este mare.
Favoritismele, inechitățile, discriminările, presiunile sunt practici curente ale acestui director care nu știe să organizeze și să coordonze activitatea decât printr-un comportament și un limbaj ce depășește limita permisă de lege, de bun simț, de o educație decentă sau de cei șapte ani de acasă.
Nu înțelege de ce nu poate bate cu pumnul în masa și să fie și respectat pentru aceasta. Respectul nu se poate impune ca în zonele periferice. Acesta se câștigă. Pentru a fi câștigat, trebuie cultivat. Respectul este într-o strânsă legătură cu valorile sociale.
Un director mincinos și crizat poate fi respectat doar de cei care au manifestări asemănătoare. Respectul impus este motivat de frică, nu de admirație. Iar persoanele de care este susținut acest director, ,,ajutoarele” și ,,martorii” promovează aceleași valori ca și acesta, valori care nu sunt specifie EDUCAȚIEI.
Iar generalul Inspectoratului Școlar din partea de nord a țării nu poate sau nu vrea să ia nicio măsură.
Maria Tudose