Există unități de învățământ care oferă copiilor și servicii de mâncare. Atunci când există angajați în aceste instituții care fac ce doresc în acest domeniu este de la sine înțeles că aceste lucruri nu s-ar putea întâmpla decât cu acordul sau complicitatea șefului.
Și când un director de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării (G.I.T.) nu stopează unele activități ale subordonaților înseamnă fie că nu vrea, fie că nu poate, fiind compromis. Dacă activitățile ar fi în favoarea beneficiarilor serviciilor oferite, atunci nu ar trebui oprite. Dar, când lucrurile se întâmplă la polul opus, atunci situația nu mai poate fi salvată decât prin alte metode.
Dacă nici copiii nu prezintă importanță pentru unii decât la modul de lozincă, atunci situația nu este una de dorit și direcția este greșită. Normativele spun că dacă un copil trebuie să servească un anumit gramaj dintr-un fruct, acesta trebuie respectat indiferent că fructul este servit la o oră sau la alta. Dacă mărul, para, portocala sau alt fruct servit la o oră din ziua când copilul este în mediul educațional are un anumit gramaj, cu siguranță și cel oferit acasă, cel pe care trebuie să îl vadă plătitorii unor servicii trebuie să respecte aceleași norme. Cu alte cuvinte, și factura cu același tip de fructe trebuie să aibă aceeași cantitate pentru același număr de copii indiferent la ce oră se servește acel fruct.
Dacă masa de prânz se servește la ora 11.30- 12.00 pentru unii copii, atunci până la ora 17.00 când ajung acasă să servească o porție de mâncare timpul scurs este destul de lung. Și dacă în acest interval mai are de realizat și alte activități, gândul la mâncare nu-i ai dă pace.
Chiar dacă numărul de copii este mult mai mic și personalul este mai mult, în unele locuri copiii nu beneficiază de gustări calde la programul de după amiaza. Nici părinții nu mai au acces în unele unități de învățământ să încurce unele fluxuri. Dar, se pare că doar confortul unor angajați este important în unele părți, nicidecum atenția la nevoile beneficiarilor.
Ceea ce primează este respectarea aceluiași circuit pentru un angajat greu de controlat de către mulți pe motiv că nu ar avea competențe. Acestuia îi vine greu să plece acasă direct din birou și mai dă o ultimă tură pe la blocul alimentar. Iar pentru a nu șoca angajații cu unele îndeletniciri, i se parchează mașina fix la scara blocului alimentar.
Pentru unii angajați confortul personal nu este doar cel de la serviciu, trebuie să aibă și acasă. Și atunci dacă se poate asigura și mâncare gătită pentru familie din banii beneficiarilor, se pare că nu este nicio problemă. Iar când familia este extinsă și sacoșa este direct proporțională cu aceasta.
Astfel de evenimente se pot întâmpla doar când șeful este ,,legat la ochi sau de mâini,” când controalele din exterior sunt anunțate, când la unele controale în loc de a se prezenta realitatea, unii angajați se victimizează sau apelează la denigrarea unor subalterni sau când doar unii au competențe și alții le mimează.
În loc de concluzii: debitul și intensitatea cuvintelor nu acoperă faptele, manevrele din fiecare zi fie că sunt cu sacoșa pe la spate, cu factura, cu listele de alimente sau cu unele gramaje din porțiile unor copii.
Maria Tudose