Patru ani a practicat un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării un sport în legătură cu un raport de inspecție școlară generală. A fost ținut la naftalină și păzit ca un ,,tezaur național,” deoarece este dovada cum câțiva angajați ai statului român cu rol în consiliere, îndrumare, control și mai ales în respectarea legislației au reușit să demonstreze cum se transformă abuzul în virtute și hărțuirea în exigență managerială.
Complicitatea la hărțuire s-a dovedit a fi ,,consiliere de specialitate.” Tăcerea unor angajați a fost etichetată: ,,climat de lucru armonios.” Omisiunile deliberate din raportul final au ajuns a se numi ,,evaluări obiective.” Consilierea a fost invizibilă. De fapt, pentru unii care deranjează a fost un ordin de ,,execuție.”
Planul de îmbunătățire în urma inspecției școlare lipsea din toate hotărârile unui ,,conciliu director,” urmând a fi nominalizat la următoarea inspecție școlară generală, tot pentru a ieși bine domeniul management păstorit de același director abuziv și abuzator, fost inspector școlar protejat și susținut de câțiva inspectori școlari (G.I.T.).
Regulamentul de inspecție școlară?
O ,,broșură de colorat” pentru cei care ar fi trebuit să îl respecte.
Inspecția de revenire?
Un mit inserat într-un regulament pentru a oferi probabil textului o notă de realism.
Dicționarul de ghetou al directorului protejat (,,Te aranjăm noi !” ,,Mai urmează o sancțiune, dacă nu te calmezi.”,,Atâtea sancțiuni vei primi până când vei învăța să te mai și subordonezi.”) a fost tradus de echipa de inspectori școlari : ,,politica pumnului în gură.”
Să umilești un dascăl în fața beneficiarilor direcți, să șantajezi unii participanți la actul didactic (,,Mai vrei să ai loc de muncă?”) a transformat hărțuirea practicată de un director în ,,metodă didactică.”
Miracolul inspecției a fost totuși transformarea a 17 calificative ,,foarte bine” și 3 ,,bine” într-unul acceptabil general pe domeniu, urmat de zero măsuri de îmbunătățire prezente într-un plan aprobat conform regulamentului și adus la cunoștința angajaților.
În timp ce raportul ,,picta” un portret ,,sfânt” de director, realitatea era un thriller. Dar, inspectorul școlar responsabil cu observarea atentă a documentelor manageriale (F.M.) nu făcea nici diferența între rapoarte. Pentru un deținător de funcție care a mimat o inspecție școlară obiectivă, transparentă și legală raportul calității și raporul de evaluare internă nu prezentau nicio diferență. Probabil de aceea și evaluarea externă nu s-a mai întâmplat, nici după a doua inspecție școlară generală și totuși unitatea de învățământ a fost finanțată. Legea este doar pentru unii. Protejații practică leadershipul prin teroare.
Cireașa de pe tortul unui raport final de inspecție școlară generală este dată de consilierul juridic de atunci al acestui Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării. A sta aproximativ un an pe un grup al unei instituții pentru a gira hărțuirea și denigrarea unui dascăl nu este neglijență. Dar, cei care au avut astfel de responsabilități în cadrul inspecției școlare generale au practicat un joc de rol, care s-ar putea intitula : ,,de-a turiștii orbi.”
Și, în acest mod, o inspecție școlară generală s-a transformat dintr-un act obiectiv de evaluare într-un ,,scut de protecție” a unui fost inspector ,,uns” în manager cu atribuții permise de abuzator. Iar raportul asumat de o întreagă echipă coordonată de un inspector cu multe job-uri, reprezintă ,,mărturia degradării morale” a unei instituții care ar trebui să protejeze EDUCAȚIA, nicidecum abuzatorii, hărțuitorii, lucrătorii la comandă, incompetenții sau slugile ,,colorate.”
În acest mod, un grup de inspectori școlari (unii încă mai ocupă fotolii călduțe în această instituție județeană) au reușit să demostreze că dacă un abuzator este ,,de-al lor” regulamentele devin maculatură.
Despre procedura de ,,uituceală selectivă”, ,,conciliile fantomă” și alte ,,fapte mărețe” realizate în complicitate vor mai apărea în curând detalii importante pentru a se ști cum ,,faptele mărețe” ale unei echipe de inspectori nu au fost despre management, ci despre ,,blindarea” unei instituții împotriva adevărului.
Consilierul juridic al acestui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării a fost ,,garda de corp,” iar coordonatorul inspecției școlare generale a servit drept ,,duhovnicul de serviciu” al mușamalizării, crezând că poate oferi directorului ,,dezlegări divine” pentru hărțuiri și demonstrând cum legea se poate sacrifica pe ,,altarul complicității.”
Acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării a crezut că a creat triada perfectă: abuz protejat legal, girat moral și sigilat cu o ,,tăcere sfântă” în fața hărțuirilor repetate.
Este nevoie de mult exercițiu pentru a demonstra că nu consemnezi ilegaltățile unui director practicând uitarea, surzenia și lăsând adevărul la poarta unei instituții de EDUCAȚIE ca pe un păcat neconfesat.
În loc de concluzii : un om al bisericii a girat un sistem bazat pe șantaj, minciuni, abuzuri, hărțuiri, intimidări. Sub conducerea sa, o inspecție școlară generală a girat arderea unor probe de abuz pentru a parfuma imaginea unui director, fost coleg în același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării. Și, uite așa, ,,dogma protejării pilelor” s-a dovedit mai importantă decât orice cod deontologic!
Maria Tudose