Există anumite instituții ale statului care au angajați plătiți pentru a face inspecții și controale. Unele privesc munca, altele gestionarea banilor, altele sănătatea și igiena, altele calitatea unor servicii, etc. Controalele sunt de mai multe feluri. Pot exista anumite tematici, altele se realizează în urma unor sesizări sau reclamații, dar există și controale inopinate.
În ultima perioadă s-a ajuns la o decredibilizare a unor instituții cu rol de control datorită practicilor unor angajați ai acestor instituții. Unii angajați din aceste instituții cu rol și de control ar trebui în timpul activităților realizate să acționeze conform unor coduri de conduită sau de etică sau a unor protocoale, însă, în nenumărate situații lucrurile lasă de dorit.
Atunci când este vorba de sănătatea copiilor însă lucrurile ar trebui tratate cu maxim profesionalism. Cei care sunt mandatați să realizeze anumite misiuni de inspecție sau control ar trebui să fie preocupați de respectarea legislației, a normativelor, a protocoalelor în folosul celor care beneficiază de niște servicii în instituția verificată.
Când accentul cade pe cine a realizat reclamația, atunci, cu certitudine, acei inspectori care realizează activități de control fie nu cunosc protocolul acțiunilor lor, fie nu dau doi bani nici pe copiii acestei țări, fie își permit să facă ce doresc în timpul serviciului, fie răspund la alte comenzi ,,colorate” care nu țin cont de legi, protocoale, coduri de conduită, fie toate la un loc.
Dacă nici de viitorul țării nu le mai pasă unora, atunci lucrurile au cam scăpat de sub control.
Consecințele unor astfel de fapte sunt diverse. Serviciile instituțiilor controlate nu își cresc calitatea, persoanele ,,acoperite” sau învățate cum să se acopere prin diferite tehnici de mușamalizare învață că există portițe prin care se pot descurca și atunci nu mai sunt motivate să respecte normele și protocoalele după care trebuie să își desfășoare activitatea. ,,Lecția” predată (fără să își propună acest lucru) de către cei care îndeplinesc misiunile de control angajaților instituției verificate este de cât de jos a ajuns nivelul celor ,,unși” cu astfel de atribuții în funcția pe care o ocupă.
Și astfel se ajunge la un întreg ,,lanț al slăbiciunilor.” Poate că cel mai grav lucru pe care inspectorii sau ,,controlorii” nu îl conștientizează este cât de ușor ,,se vând” și cum ajung în ,,gura lumii,” care ulterior controlului se mai și laudă cu câte și mai câte: ce relații au cu unii angajați din instituția care face control, cum s-au ,,rezolvat” lucrurile, ce telefoane s-au primit, care a fost ,,prețul” unor rezolvări într-un fel sau altul, etc.
O activitate de control corectă, obiectivă cu măsuri și recomandări pe măsura celor identificate ar însemna și o creștere a calității serviciilor în instituția verificată, dar și o recredibilizare a unor instituții care au și misiune de control. Iar beneficiul ar fi al tuturor și în primul rând al românilor plătitori de taxe și impozite care sunt obligați să accepte servicii de proastă calitate oferite de cei cărora li se permite să facă ce vor în timpul serviciului.
Dar, când există ,,polițe” de ,,plătit” într-un fel sau altul celor care au pus umărul ca anumite persoane să ajungă în astfel de funcții de control, atunci și activitatea celor care fac astfel de activități de control este în funcție de comanda ,,colorată,” de dimensiunea ,,poliției,” ignorând copiii, oamenii, serviciile, etc.
Maria Tudose