Există dascăli care s-au cocoțat în ,,conciliul director” a unei unități de învățământ după propunerea a patru colegi, propunere nevotată de celelalte cadre didactice cu drepturi în alt ,,conciliu,” cel al profesorilor.
Pesemne ,,meritele ” acestora trecute cu vederea și de cei care au atribuții să verifice legalitatea unor lucruri de la nivelul unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.) i-au ajutat să se cocoțeze în ,,conciliul director.”
Nu trebuie ignorate nici ,,meritele” din proiectele din care făcea parte acest membru în ,,conciliul director” (G.A.R.) în care unii inspectori școlari au avut rol fie de coordonatori, fie de inițiatori.
Și uite așa se face ca după ce a reușit într-un proiect ,,ECO” (cu o temă la modă în vremurile actuale) să contribuie în doi ani consecutivi cu rapoarte aproape identice la care au participat nici mai mult nici mai puțin decât 31 de dascăli și 400 de elevi, acest proiect să ajungă și într-un calendar al Ministerului Educației și Cercetării. Un astfel de amănunt este important pentru dascăli care așa demonstrează că realizează fapte în ,,interesul învățământului” și reușesc să ,,promoveze prestigiul” unei instituții reprezentate prin rapoarte aproape identice an de an.
Despre activitățile de plantare promovate de un fost director (G.I.T.) și rezultatele lor, unii încă mai caută o lupă care să poată identifica rezultatele acțiunii.
Pentru ca anumite fapte să se poată încadra la ,,promovarea” unui ,,prestigiu” instituțional, este bine de analizat, prin comparație, și alte proiecte, în care același membru din ,,conciliul director” propus cu doar patru voturi din vreo douăzeci după ,,rețeta” dată de un inspector școlar ,,monitor” (F.N.), a făcut parte.
Tot cu ,,E” de la ,,ECO” este și proiectul despre ,,EMOȚII,” în care a avut doar calitatea de membru în echipa de proiect acest dascăl cocoțat în ,,conciliul director.” Pentru acest proiect un fost inspector școlar, director în acea perioadă (G.I.T.), alături de un actual inspector școlar (F.M.) de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării au reușit o altă ,,performanță:” au semnat o adeverință fără ,,destinatar” plină de ,,merite” care urma să fie înmânată unor dascăli, o adeverință care nu avea nici număr de înregistrare.
Tehnica copy-paste însă a funcționat bine, deoarece în această adeverință se găseau aproape aceleași merite ca și în alta dintr-un alt proiect și, evident, din niște anexe ale unei metodologii pentru concursurile de ,,merite.”
Când niște dascăli plini de asfel de ,,merite” (a căror rapoarte pline de alte ,,merite” au ajuns unde nu s-ar fi așteptat niciodată datorită unor bune prietenii) fac parte din proiecte alături de alți dascăli cocoțați în consilii consultative, coordonate de inspectori școlari susținuți și promovați de ,,culoarea galbenă,” atunci se închide cercul. Pe scurt, unii dascăli recompensați în urma unor concursuri de ,,merite” derulează proiecte cu alți dascăli care fac parte din comisii ce evaluează astfel de ,,merite.” Nu trebuie uitat că inspectorul școlar este și cooronator de proiecte, și evaluator în unele, și șeful comisiei care evaluează ,,merite” și semnatarul adeverințelor fără nume și număr de înregistrare, dar pline de ,,merite.”
Și după atâtea ,,merite” trebuie să vină și prestigiul. ,,Probitatea morală” se obține și în urma unor astfel de contribuții. Fără probitate nu se poate cocoța niciun dascăl în ,,conciliul director.”
Când un cadru didactic îndrumă niște copii să realizeze o activitate artistică, cei la care ajung produsele acelei activități își pemit să certifice că acel dascăl lucrează cu copii dintr-un mediu defavorizat, neavând în regulament nicio condiție pentru a participa la acel proiect doar dascăli care îndrumă în activitatea lor astfel de copii.
Și diplomele sau premiile de la acel concurs organizat în cadrul unuia dintre proiectele cu ,,E” au fost tot la fel: semnate de unii deținători de funcții prin ,,mecanismul” detașare în interesul învățământului.
Despre alte aspecte legate de trecutul unui astfel de dascăl ,,cocoțat” în ,,conciliul director” a cărui membru din familie a ajuns să bage spaima între copii sau unii angajați de la o unitate de învățământ se știe. La fel cum se știe și de vizitele unor pretendenți la acea vreme în timpul activităților de predare- învățare- evaluare, vizite la care foști directori au închis ochii. Dar și cei cu atribuții prin acea sală de clasă ieșeau pentru a nu asista la tot ,,spectacolul” oferit. Și uite așa: ,,merite” după ,,merite,” proiecte peste proiecte, rapoarte prin tehnica ,,copy paste,” adeverințe pline de ,,merite” și probitatea morală se conturează. Cei care ar trebui să vadă, să cerceteze și să ia măsuri nu prea pot, deoarece sunt preocupați de alte activități pentru a-și consolida ,,meritele” și pozițiile.
Maria Tudose