Într-o unitate de învățământ directorul are mai multe roluri în baza cărora trebuie să își exercite atribuțiile de serviciu. Directorul este responsabil astfel de angajarea personalului, de încadrarea și salarizarea acestuia, de trecerea dintr-o tranșă în alta, etc. Drepturile şi obligaţiile directorului unităţilor de învăţământ sunt prevăzute de legi, regulamente, metodologii, ordine de ministru, etc.
Pentru a putea acționa în spiritul legii, în primul rând aceasta trebuie cunoscută de orice director. Nu are cum respecta ceva ce nu cunoaște, dar și neștiința nu ține loc de explicații, mai ales când este vorba de angajări, concursuri, salarizare, încadrare sau bani.
Este elementar pentru orice director să știe ce înseamnă nivelul studiilor pentru încadrarea corectă a personalului subordonat. Apoi mai există un aspect de care trebuie ținut cont tot pentru stabilirea drepturilor salariale: vechimea angajaților.
Când un director (G.I.T.) aplică legislația după bunul plac, realizând încadrări în funcție de interese, amenințând unii subordonați cu tot felul de acțiuni, ajungând până la cercetări, instigându-i unii împotriva altora, șoptindu-le să își ascundă chiar și dovezile de salarizare primite, atunci, cu certitudine, există lucruri care trebuie ascunse.
Incorectitudinea aduce lipsa de încredere și de respect din partea subordonaților. Nerespectarea legislației este semnul neprofesionalismului. Amenințările și instigările sunt apanajul unei categorii care nu se prea intersectează nici cu normele eticii, nici integrității, nici cele care ar trebui să fie practicate în sistemul EDUCAȚIONAL de persoanele puse în frunte pentru a fi profesioniști, responsabili și integri în primul rând.
Maria Tudose