În zona de nord a țării există și directori care nu se dau înapoi de la nicio tehnică, mai ales dacă au exersat-o de mai multe ori în situații diverse. Unii combină mai multe tehnici ajungând chiar la strategii, în care implică subordonați, care au un anumit profil, pe care ulterior îi recompensează în moduri diferite. Strategiile sunt foarte bune dacă conduc la creșterea calității managementului sau la eficacitatea managerială. Dacă scopul este altul, atunci lucrurile sunt deja de altă factură.
Un astfel de director (G.I.T.) după ce a exersat metoda cu ,,tămâia,” riscând chiar să fie răsturnat când se pitea în spatele ușilor închise, a trecut și la alte metode specifice regimului trecut, dar nu numai. Pentru acestea a avut și un bun ,,profesor” în particular, care i-a predat lecții specifice altor sisteme, ajungând astfel să îmbine tehnicile cu ,,cădelnița” cu unele practici securiste.
Sunt folosite unele persoane mai discrete, mai ascunse, care nu ies în evidență ca altele, dar care sunt bine cunoscute pentru astfel de activități. Acestea sunt ținute câte 30 de minute periodic în timpul serviciului în biroul managerial.
Sunt delegate sarcini clare. Se ascultă pe la uși, prin anticamere. Se aruncă câte un ochi, se plimbă câte un mop sau o mătură, chiar o soluție de curățat.
Unii sunt folosiți de martori mincinoși în tot felul de scenarii menite să acopere diverse treburi.
Practicile securiste au fost învățate de la un bun amic, care până la un moment dat a dat o mână de ajutor pentru ca directorul să se mențină în funcții de conducere. Lucrurile nu au rămas nerecompensate față de amic din multe puncte de vedere, ajungând subiectul de discuție și al mătușilor din zonă. Au fost și membrii familiei înrolați într-o anumită unitate școlară, probabil tot ca o formă de mulțumire profundă față de servicii și manevrele învățate.
Acesta era un subiect destul de uzat pe vremea aceea de mătușile care vociferau în față porții, nefiind rețelele de socializare pe val. Și directorul nu se dădea înapoi să îl invite pe bunul amic chiar și în ,,grădinile secrete” din zonă la unele ,,chermeze didactice,” la care au participat și alți invitați din sfera educațională zonală.
Unele tehnici s-au exersat cu succes și în funcții la județ pentru a se putea descurca, pentru a avea inclusiv colegii la mână și pentru a pune la punct diverse persoane, care nu au putut rămâne mute pe viață la stilurile, metodele și practicile la care au fost supuse de acest actual director, fost inspector școlar.
Totodată, este foarte adevărat că și un fost ministru al EDUCAȚIEI (M.A.) a avut astfel de practici, arătate și la televizor de s-a șocat o țară întreagă.
De la a ieși din sala de clasă și a te împiedica în directorul care umblă cu tămâie pe la uși nu este decât un pas până la a întâlni același director care umblă să asculte pe la uși. Probabil acesta este noul model de comportament managerial agreat și susținut de cei care doresc și se laudă că implementează proiectul ,,România EDUCATĂ.”
Cu siguranță, acestea sunt instincte nedemocratice ale deținătorilor vremelnici de funcții de conducere, învățate și exersate de-a lungul carierei, de care nu se pot debarasa oricum.
Maria Tudose