După ce a încercat mai multe modalități de ,,acoperire” a acțiunilor și documentelor manageriale realizate de pe scaunul ocupat (prin erate, prin scoaterea unor pagini din documente, prin anularea unor concursuri aprobate etapă cu etapă, prin aprobarea propriilor proiecte, etc.) , un director dintr-o zonă de nord a țării (G.I.T.) a dorit să bifeze și din punct de vedere al tehnologiei.
S-a ajuns la ideea că nici adresa oficială de email a instituției manageriate nu ,,a mai dorit să funcționeze”, site-ul oficial ba a fost în revizie, ba s-au schimbat platformele. Astfel de povești (unele au durat aproape o lună) spun multe despre caracterul, profesionalism, implicarea, transparența, modul de lucru, cunoștințele și în acest domeniu a ocupantului acestei funcții.
Bine că a reușit să promoveze proba de competențe digitale la concursul la care a participat!
Numai că nu toți cei care îi ascultă ,,expunerile” au același nivel de cunoștințe sau cred poveștile și pe această tematică.
Un mare necaz ar fi că unii au și o bună ținere de minte sau sunt puțini cei care știu o anumită istorie, chiar și cea a unui email instituțional.
Despre cât durează să repari unele defecțiuni tehnice iar se poate afla. Defecțiunile se remediază în funcție de preț, timp, solicitare, buget, etc.
Dar, când în decursul a cinci luni de când a început anul școlar se bifează două pauze lungi în existența unui site oficial, folosind argumente ca la cei mici de la grădinițe, atunci se poate vorbi de orice, doar de competențe, integritate, transparență sau bune intenții nu.
Se știe că în calitate de fost inspector școlar a folosit tehnica ,,erorilor tehnice” în activitățile pentru care a avut diverse decizii și a funcționat. Însă, după digitalizarea educației, astfel de explicații sunt puerile și valabile pentru cei care pot fi duși de nas.
Dacă de aproape o lună de zile s-ar fi discutat de învățământ online ar mai fi fost plauzibilă scuza nefuncționării unui site?
Necazul este altul: un site încurcă tare atunci când un plan îl trimiți spre studiu, altul este pus pe site.
Pe site trebuie să apară și hotărârile consiliului de administrație. Și când șefii (unii foști colegi de la un Inspectorat Școlar dintr-o zonă de nord a țării) consideră că managementul acestui director este de top, ,,singura variantă să dreagă busuiocul” a acestui director este să mai scoată câte o erată. Și aceasta, evident, în urma controalelor de mușamalizare.
Dar, oricât de clar ar scrie într-un ordin de ministru care sunt documentele care trebuie să apară pe un site, decizia consiliului de administrație nu este oricât ai încerca să o găsești. Poate fi și aici o explicație: din câte decizii a reușit bietul om proptit pe un tron de conducere să scrie în primele trei luni ale acestui an școlar, poate că toate au fost de constituire a sărmanului ,,conciliu,” nemaiștiind nici el când l-a constituit și când l-a modificat.
Și dacă se mai caută o metodologie, se mai pot identifica și alte aspecte, de data aceasta la ,,butonul” calitate. Când vin și musafiri în evaluare externă, pe site- uri trebuie să apară și raportul de evaluare internă, dar și externă. Faptul că nu apare unul din două nu poate însemna altceva decât lipsa transparenței, lipsa respectării legislației sau lucruri care trebuie pitite încă bine de către unii.
Cu sau fără un raport, lucrurile sunt clare: între rapoarte și planuri trebuie să existe tot felul de legături, care mai de care mai firești pentru cunoscători într- ale managementului sau pentru cei care au demonstrat abilități manageriale și la concursul unde și-au prezentat strategia de dezvoltare a unității pentru care au candidat.
Planuri- planuri.
Rapoarte- rapoarte.
Strategii- strategii.
Management- management.
Greu la unii și cu hârtiile și cu implementările!
Bine că există relații chiar până la București, foști colegi, ,,prieteni de cursă lungă” că atunci se mai pot acoperi unele lucruri!
Necazul este cu ,,ulciorul.”
Ce vor face unii sau alții la un moment dat?
Maria Tudose