În orice unitate de învățământ atunci când se aprobă planul de școlarizare pentru anul școlar următor trebuie să se țină cont de diverse criterii. Acestea sunt: economice, demografice, geografice, legislative, etc.
Pentru ca o unitate de învățământ să poată funcționa corect și legal și să poată elibera acte de studii trebuie autotizată, acreditată și evaluată periodic. Există o lege a calității în vigoare care specifică că toate grădinițele, școlile, liceele, colegiile se supun evaluării externe din cinci în cinci ani după obținerea acreditării pentru a se vedea dacă respectă anumite standarde de calitate în vigoare.
Evident că și finanțarea se realizează după rezultatele procesului de evaluare externă periodică.
Atunci când se discută de calitate fiecare unitate de învățământ are obligația să realizeze și să publice pe site an de an un raport intern al calității. Acesta se aduce și la cunoștința corpului profesoral și a beneficiarilor. Și toate Inspectoratele Școlare Județene au obligaţia de a verifica existenţa raportului de autoevaluare internă a calității potrivit legislației. Iar în cazul în care se constată inexistenţa acestuia, sesizează Agenția de Asigurare a Calității cu scopul demarării de către această instituţie a procedurilor de evaluare instituţională specifice.
După fiecare vizită de evaluare externă se emit niște concluzii, iar comisia de evaluare și asigurare a calității din fiecare unitate de învățământ propune: revizuirea planului de dezvoltare instituţională sau a planului managerial, introducând activităţi specifice de îmbunătăţire a calităţii, corespunzătoare punctelor slabe identificate în raportul de evaluare externă.
Dar, dacă nu s-a realizat vizita de evaluare externă înseamnă, după gândirea unui director și a unor inspectori școlari dintr-o zonă de nord a țării care îl țin bine în brațe, că un proiect de dezvoltare instituțională este în regulă un an, doi, trei, ajungând până la al patrulea, fără nicio revizuire.
Și, totuși, există unii directori care fie nu știu, fie nu vor, fie nu pot să aplice legislația în unitățile de învățământ pe care le manageriază. Și atunci are de suferit toată lumea. Când un astfel de director (G.I.T.) nu solicită evaluarea externă periodică pentru anumite clase sau grupe se joacă și cu activitatea copiilor care frecventează învățământul obligatoriu, se joacă și cu finanțarea, dar se joacă și cu normele sau posturile sau catedrele subordonaților.
Legea este clară: începând cu anul şcolar 2024-2025, inspectoratele şcolare nu vor mai repartiza sau aviza planuri de şcolarizare pentru clasele de început de ciclu unităţilor de învăţământ de stat şi particular care nu au solicitat derularea procesului de evaluare externă, conform calendarului. Și în aceste condiții se diminuează nu doar numărul de clase, ci și al angajaților.
Ca un director să își permită să nu aibă un raport de evaluare internă, cu siguranță are susținerea unor inspectori școlari deoarece Inspectoratele Școlare Judeţene transmit la capitală listele cu unităţile de învăţământ aflate în reţeaua şcolară care nu au fost supuse evaluării externe periodice în termenele prevăzute de Legea Calității. Și acest aspect ar fi trebuit realizat potrivit unor calendare până în septembrie 2022. Iar dacă lucrurile s-ar fi realizat corect în unele situații, fără mușamalizări și alte manevre ,,colorate” cu scopul salvării unui scaun managerial, probabil că nu s-ar fi ajuns în situații care să pună sub un mare semn de întrebare: calitatea unor servicii oferite, respectarea sau nu a unor standarde, finanțarea, un anumit număr de clase/ grupe, de posturi sau de angajați.
Când participă în grup nici mai mult, nici mai puțin decât șapte inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar dintr-o zonă de nord a țării într-o misiune numită legal ,,inspecție școlară generală” și activitatea managerială nu primește recomandări și nu se realizează niciun plan de îmbunătățire ulterior, lucrurile sunt cât se poate de clare. Cu siguranță cuvintele care apar la orizont ca niște etichete sunt: cârdășie, mușamalizare, superficialitate, subiectivism, incompetență.
O unitate de învățământ de stat nu este domeniul personal a nici unui director oricâte relații s- ar lăuda că are până la București și înapoi.
Când este vorba de finanțări, de planuri de școlarizare, de clase, de posturi sau de norme, lucrurile sunt cât se poate de clare.
Când unii se joacă cu standardele sau cu respectarea lor și a legislației se cred probabil în stare de multe. Importante sunt rezultatele acestora nu ce au în mintea lor care croiește zi de zi, an de an aceeași rețetă, care s-a dovedit a fi una greșită și cu rezultate pline de defecte, minciuni, erate, instigări, intrigi, abuzuri, etc.
Întrebări specifice:
Trebuie respectată legislația și de către unii directori promovați și susținuți de un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării?
Trebuie să respecte standardele și unii directori care au foști colegi ,,prieteni de cursă lungă” într-un Inspectorat Școlar din nordul țării?
Trebuie să răspundă unele persoane pentru nerespectarea legislației?
Răspunsurile sunt cât se poate de evidente la aceste întrebări, deoarece nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege în România EDUCATĂ.
Maria Tudose