Un director (G.I.T.) de la o unitate de învățământ din nordul țării nu știe care activități țin de consilii și care de comisii. Doar să supui la vot unor subordonați o tematică la un consiliu care nu are nimic de-a face cu atribuțiile acestuia înseamnă instigarea subordonaților la nerespectarea legislației.
Pentru un astfel de director necunoașterea și nerespectarea legislației nu reprezintă nicio problemă deoarece a spus și a demonstrat în nenumărate rânduri că are susținere în ceea ce face, indiferent cum. Astfel numărul ilegalităților a depășit nivelul unei simple ,,înviorări.” A ajuns deja ,,sport de performanță.”
Când îi sunt fluturate atribuțiile dispuse prin lege ale unui consiliu, manifestările ,,elitiste” ale directorului sunt cele exersate în formă continuată:
- Ridicarea vocii și menținerea unui ton managerial nepotrivit și neadecvat și când este tras de mânecă.
- Atitudine manifestată fără perdea împotriva unor dascăli neagreați.
- Intimidări, amenințări și minciuni în serie, care demonstrează că nu mai știe nu doar ce a spus, ci nici ceea ce a făcut și a scris.
- Scoaterea porumbelului pe guriță în privința unor comisii demonstrează cu vârf și îndesat că nu a renunțat la premeditarea unor aspecte.
- Refuzul unei conversații clarificatoare specifice unui mediu educațional.
- Invitarea la discuții intimidante pe un aer de superioritate în biroul managerial.
An după an a ascuns diverse aspecte ale unor comisii prin tehnici specifice: procese verbale redactate pe tot felul de foi completate și modificate ulterior, tematici pe la spate cerute doar de la subordonații agreați, moduri de realizare a unor acțiuni doar pentru a se putea lăuda că s-au bifat ajungând până la lipsa rapoartelor calității, care trebuie să fie publice pe site pentru toate unitățile de învățământ.
Pentru un astfel de director deciziile pentru unele comisii sunt doar pentru a le nominaliza. Atribuțiile apar a fi votate, dar se țin secrete pentru ca unele comisii să poată face ce vor, motivând că au fost primii. Deci, este încurajată o activitate ,,care pe care” pentru a dovedi cu vârf și îndesat că se încadrează la rubrica ,,AȘA NU” atunci când este vorba despre managementul calității.
,,Porumbeii” scăpați pe guriță sunt mărturia necunoașterii atribuțiilor comisiilor din subordinea directorului, care poate câștiga lejer și un ,,campionat al marilor nereguli.”
Pentru a putea realiza ceea ce își propune, un astfel de director se folosește de ajutoare. Unul dintre aceste ajutoare îl reprezintă ,,conțopistul de serviciu.” Indiferent cine joacă acest rol, regulile respectate sunt aceleași: redactează doar ceea ce trebuie, ceea ce dă bine pentru director, neglijând faptul că trebuie să consemneze intervențiile tuturor celor prezenți la o anumită întrunire de ,,conciliu” sau de ,,comiție,” demonstrând că împărtășesc aceleași dorințe cu scopuri evidente și direcții clare ca și directorul ,,elitist,” reușind și ,,performanța” de a aduce bani de acasă, însă fără un temei legal.
După ce directorul ,,elitist” a trecut de ,,campionatul incompatibilităților și a conflictelor de interese” a ajuns la concluzia că este bine să nu mai existe nici suspiciuni. Mai greu să câștigi credibilitate pe sectorul integrității după ce ai bifat ca director ,,elitist:” adeverințe falsificate, procese verbale falsificate, fișe de post falsificate, hotărâri de ,,concilii” falsificate, imparțialități, lipsa transparenței deciziei sau ignorarea ,,supremației interesului public.”
A chema de două ori subordonații pentru același lucru în ședințe de ,,conciliu,” înseamnă bătaie de joc pe față, dincolo de nepriceperea demonstrată fără niciun dubiu în secolul în care timpul este prețios pentru fiecare.
Evident că directorul ,,elitist” nu s-a dat înapoi nici de la a le spune unor subordonați din rândul cadrelor didactice că ,,trebuie să stea în instituție 8 ore.”
Deci, directorul ,,elitist,” așa cum a fost obișnuit de pe când muncea la un Inspectorat Școlar din nordul țării încurajează statul, nu munca sau eficiența.
Evident că toate aceste manifestări ,,elitiste” nu s-ar putea fără acceptul și susținerea șefilor, până la București, că așa se laudă directorul.
Maria Tudose