Un director din zona de nord a țării (G.I.T.) dorește să bifeze din când în când că a realizat unele lucruri sau dorește să ascundă anumite lucruri sau să mușamalizeze altele. Și atunci folosește tehnici diferite. Dintre acestea se pot aminti:
- Pune pe ordinea de zi a unor ședințe în convocator tema ,,diverse,” iar în acest fel unele aspecte importante le anunță doar în timpul acelor întruniri.
- Anulează aproape toată ordinea de zi a unor ședințe și rămâne doar ce îi convine.
- Inroduce documente pe care dorește să bifeze că le-a aprobat/ avizat/ dezbătut pe ordinea de zi a unor ședințe, chiar dacă nu fac obiectul acelor ședințe de comisii sau de consilii.
- Bagă sub nasul angajaților unele materiale pentru a le semna pe loc în cadrul unor ședințe și nu numai, fără a avea timp să fie parcurs conținutul acestora de către aceștia, uitând că pentru unele documente există instrucțiuni clare legislative care specifică: etapele, circuitul, listele sau formularele pe care trebuie să le cuprindă și să le respecte.
- Modifică unele regulamente cu articole care nu apar în niciun document legislativ.
- Una scrie în tematică, alta în procesele verbale și alta prevede legislația specifică EDUCAȚIEI.
- Folosește modalități diferite pentru același tip de documente, care ar trebui să aibă același parcurs ( în funcție de diverse interese).
- Este de acord și cu unele convocatoare pentru diferite ședințe fie fără număr de înregistrare, fie fără ordinea de zi, fie în timpul activităților didactice.
- Folosește așa- zisele ,,erate” pentru a ascunde nereguli și nu numai. Etc.
Anumite tematici de consilii sau de comisii nu conțin acțiunile care urmează se fie întreprinse. Același aspect se repetă și în convocatoare. Și apoi și în procesele verbale redactate.
Toate aceste ,,manevre” sunt dovezi ale necunoașterii traseului unor documente sau al rolului unor comisii și consilii într-o unitate de învățământ și un singur scop: mascarea unor lucruri.
Unele documente trebuie dezbătute, altele trebuie aprobate, altele avizate, dacă se respectă prevederile legislative. Dar, când există alte interese, atunci se apelează la aceste practici sau tehnici, pe care o parte le-a învățat și exersat acest director încă pe vreamea când a fost inspector școlar.
Trebuie amintit și faptul că același director nu se dă înapoi nici din a anunța programul de activitate pentru anumite perioade de seara pe dimineața. Iar aceste aspecte se întâmplă aproape în fiecare an.
Dar, din când în când același director are și alte practici și atunci beneficiarii exclamă: ,,Iar miroase a popa.” Mai exact se ocupă de activități cu tămâia, uitând că aceasta poate cauza și unele alergii la unele persoane. Dacă ar fi un produs aprobat de Ministerul Sănătății pentru a fi folosit frecvent în spațiile educaționale s-ar regăsi pe unele liste pentru diverse activități.
Fiecare domeniu are instrumentele sale, obiectele sale, metodele sale, activitățile sale specifice: într-un domeniu se folosesc medicamente sau perfuzii, în altul diverse coduri, în altul apar: condimentele și spumiera, etc. În domeniul educațional ar fi recomandat de aplicat LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE și metodologiile specifie.
În momentul când pierzi un document sau îți asumi în scris ca director acest aspect, soluția cu tămâia pe holurile și în încăperile unei unități în care se face educație nu prea are cum ajuta acest director. Nici când falsifică alt document, tămâia nu ține loc nici măcar de o simplă explicație.
Iar când același director care se laudă că are și ,,omenie până la București” instigă și abuzează, probabil panaceul pentru aceste obiceiuri este în altă parte.
O fi având suficiente proprietăți și tămâia, dar nu toate ajută la eliminarea practicilor neortodoxe ale acestui director cu concurs.
Maria Tudose