În unitățile de învățământ se aplică și normele de igienă de către toate categoriile de personal: de conducere, de execuție sau care are rol de colaborator.
Există însă directori (G.I.T.) care au o politică foarte bună de marketing: beneficiarii indirecți ai serviciilor oferite nu pot intra în spațiul educațional decât în anumite condiții, fiind încălțați cu botoși de unică folosință, dar personalul protejat a putut țopăi liniștit inclusiv în sala de mese cu încălțămintea de exterior, după modelul oferit chiar de către director. Unii agreați, subordonați ai directorului, nu au înțeles nicicum aceste aspecte legate de igienă și au tot exersat unele obiceiuri, fiind obișnuiți să declare ce li se șoptește.
După ce au sfidat partea cu încălțămintea unii angajați (G.A.R.) s-au gândit că pot trece și la alt nivel, deoarece au înțeles că cine face parte dintr-un ,,conciliu” de conducere poate să facă ce și cum dorește, existând nenumărate variante de a ieși basma curată din orice situație sub ,,bagheta” unui director (fost inspector școlar) cu mulți ,,scheleți în dulap.”
Evident că anumite lucruri nu se pot realiza de unul singur și atunci intervine parteneriatul unora sau altora: dascăli, personal de îngrijire sau chiar responsabil cu păstrarea normelor de igienă. Și, dacă lucrurile sunt cu repetiție, se exersează cu mai mult elan.
În acest mod, după ce unii au crezut că se pot schimba lenjeriile de pat chiar sub nasul beneficiarilor direcți și au chiar realizat-o, dar nu au existat niciun fel de consecințe, alții, din aceeași categorie, au trecut la alt nivel: în lenjeria de pat a unor beneficiari direcți au culcat alți beneficiari dintr-o altă încăpere cu acordul sau la îndemnul dascălilor curajoși și acoperiți constant de același director protector cu unii.
Motivele unui somn odihnitor a două grupe în același spațiu într-o ultimă zi din săptămână pot fi multiple:
- Există precedent și nu au fost consecințe pentru angajații curajoși, dimpotrivă: au fost încurajați, susținuți, acoperiți și instigați.
- La finalul săptămânii unii își fac ziua mai scurtă sau, printr-o mica înțelegere, un dascăl pleacă și altul rămâne, dar sunt plătiți ambii. Dacă s-a depășit nivelul de a o întinde voinicește spre casă cu câte o oră mai devreme de către unii sau situația de a fi plătit zi de zi 5 ore în plus (plata cu ora) și nu sunt prezenți nici fizic în instituție, atunci este posibil orice.
- Unii dascăli sunt tot timpul susținuți și ajutați de diverse categorii de personal, indiferent de tipul activităților realizate în interiorul sau în exteriorul unității de învățământ. (P.S. ,,Șosetele colorate” s-au strecurat ștrengărește chiar și în spațiul public cu acceptul celor dornici de preamărire.)
- Absența directorului le permite unora să se descurce cum cred că ar fi mai bine pentru ei, nicidecum pentru binele și sănătatea beneficiarilor.
- Unii angajați (G.A.R.) nu pot renunța la anumite obiceiuri: fie că au legătură cu igiena, cu prezența la serviciu, cu completarea/ realizarea unor documente sau cu prezența la anumite ,,concilii.”
- Acțiunile unora din cei care fac parte din ,,conciliul conducător” au fost mușamalizate constant și atunci continuă.
- Cei din ,,conciliul director” au înțeles că ei dețin puterea și pot face orice, oricând și oricum, deoarece au exercițiu, au fost învățați de directorul susținut și protejat (G.I.T.) și au văzut nenumărate practici ale fostului inspector școlar, actual director, dar și ale unor actuali colegi de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
- Când șefii se dau la mâna subordonaților, apoi fiecare face ce dorește.
Și motivele sunt cu siguranță mult mai multe. Unora trebuie să li se reamintească cu siguranță povestea cu piticii, care aveau fiecare farfuria lui, cănița lui pătuțul lui, etc. Unele reguli sunt de pe vremea unor povești. Dar, unii prefer doar povestea lor care are alte elemente centrale: derapaje, clientelă susținută de ,,culori,” acoperire, minciuni, mușamalizări, etc.
Maria Tudose