La o unitate de învățământ activitatea directorului și a cadrelor didactice este monitorizată de un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.). Astfel s-a ajuns ca pentru anul școlar curent să nu existe nici raportul anual de evaluare internă a calității afișat așa cum specifică legislația. Toate unitățile școlare cu personalitate juridică indiferent de statut trebuie să facă public acest raport care descrie starea calității educației.
Acest raport se realizează de către o comisie de evaluare și asigurare a calității.
Există o lege a calității și alta a învățământului preuniversitar care au prevederi precise privind atribuțiile acestei comisii de evaluare și asigurare a calității în fiecare unitate de învățământ. Numai că există și diverși angajați ai unor unități de învățământ care consideră că pot face lucrurile în unele comisii altfel decât prevede legislația, evident cu acordul unui directorul (V.F.). Și în momentul în care li se spune ce prevede legislația, care le sunt atribuțiile, ordinea firească a unor activități specifice unei comisii, care, culmea, se ocupă și de calitate, președintele acestei comisii (V.M.) este cel care nu doar demonstrează că nu îi pasă ce spune legislația, dar și afirmă aceste aspecte subliniind că nici de reclamațiile la forurile superioare nu îi pasă.
Și atunci se poate concluziona că există dascăli în școlile din această țară cărora nu le pasă nici de lege, nici de director, nici de unii inspectori școlari.
Ca să ajungi la acest nivel înseamnă fie că ai un spate puternic, fie că îi ai pe toți care ar trebui să îți ceară socoteală pentru unele activități la mână, fie că unii își permit să nesocotească legislația acestei țări deoarece au un bun exercițiu în acest sens, fie mai multe la un loc.
O comisie de evaluare și asigurare a calității nu avea atribuțiile aprobate de consiliul de administrație, dar își începea activitatea cu chestionarea părinților.
Pentru ca această comisie să își poată începe activitatea avea nevoie și de un regulament și de o strategie aprobate de același consiliu de administrație. Nici lipsa acestora nu a împiedicat nici președintele comisiei, nici directorul ca să facă ce au dorit și cum au dorit.
Strategia trebuie să fie conform unui proiect de dezvoltare instituțională. Nici inexistența acestuia sau măcar a unei comisii aprobate care se ocupă de realizarea unui astfel de document nu a împiedicat un director să îi convingă pe ridicătorii de două degete din ,,conciliul director” că pot aproba strategia acestei comisii fără a avea proiectul de dezvoltare instituțională aprobat.
Ca această comisie, care se ocupă chiar de evaluarea și asigurarea calității, să poată să își înceapă activitatea era nevoie de un plan operațional, evident, care ar fi trebuit aprobat de același ,,conciliu director” tot înainte de a-și începe activitatea. Nici inexistența acestuia nu a împiedicat președintele acestei comisii să facă ce dorește.
Încă se mai așteaptă activitatea acestei comisii legată de ce are de realizat conform cerințelor legislative în legătură cu inspecțiile școlare desfășurate în anul școlar precedent, mai ales că unii semnatari ai documentelor acestei comisii au făcut parte din ea și în acel an școlar. Deocamdată, ,,îmbunătățirea calității” s-a realizat astfel: unii dintre cei care au primit recomandări de la inspectorii școlari participanți la inspecția școlară generală au ajuns în ,,conciliul director” al instituției și nu numai. Dar, despre acest subiect, se vor afla detalii mai multe cât de curând.
CALITATEA încotro?
Maria Tudose