În metodologia privind mobilitatea personalului didactic apar și etapele de prelungire a contractului de muncă. Astfel, cadrele didactice care doresc să își continue activitatea în aceeași unitate de învățământ și în anul școlar următor pot să își întocmească dosare pentru această etapă. Cererea de prelungire a contractului de muncă prevede toate documentele necesare unui dascăl pentru întocmirea unui dosar corect și complet. Dar, tot legislația are prevederi pentru stabilirea viabilității posturilor sau catedrelor didactice. Acestea se stabilesc de consiliul de administraţie al ISJ, la propunerea consiliului de administraţie al unităţilor de învăţământ. Evident că trebuie să se țină cont de planurile-cadru de învăţământ, de proiectele planurilor de şcolarizare, de evoluţia demografică, precum și de documentele strategice elaborate de unităţile de învăţământ.
Un director de la o unitate de învățământ (V.F.) a cărei activitate managerială a fost monitorizată de câțiva inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării a oferit câteva acorduri în urma hotărârilor de ,,conciliu director” mai multor dascăli.
Unul dintre solicitanți a primit două acorduri fără a fi specificat vreun cod al unui post, în eventualitatea eliberării acestuia la etapa de pretransfer. Chiar dacă în clasament a apărut pe locul al doilea, din nefericire, a rămas cu acordurile și fără niciun post. Pe principiul ,,să fie bine, ca să nu fie rău” dascălul a rămas cu ,,trofeele:” două hârtii absolut inutile, dovada vie că birocrația școlară produce ,,performanță.”
Altul și-a luat catedra pentru anul școlar curent (eliberată de un alt dascăl la etapa de detașare din august 2024), dar a primit continuitate pentru anul școlar următor pe altă catedră eliberată pe perioadă determinată de un dascăl aflat în concediu pentru îngrijirea copilului. Deci, lucrează pe o catedră și are continuitate pe alta pentru anul școlar următor. E ca și cum și-ar fi făcut upgrade la carieră: predă liniștit pe o catedră ,,moștenită” la detașări, dar, ,,bonus de fidelitate” primește continuitate pe alta rămasă liberă cât timp titularul e preocupat să-și crească copilul. Ca și cum unitatea de învățământ ar fi un supermarket: ,,la o catedră primești alta gratis.” Magia sistemului educațional românesc: nu produce doar diplome, ci și ,,clone de catedră.” Practic, ești prezent într-un loc și deja ai asigurat altul: ,,o adevărată teleportare pedagogică.”
La etapa de pretransfer s-au eliberat patru catedre, însă doar una a primit viabilitate pentru un an, celelalte au primit pentru patru ani, în condițiile în care la fiecare formațiune de studiu este nevoie de câte doi dascăli. Și, în aceste condiții, a mai fost un dascăl norocos care a primit continuitate și a rămas cu catedră pentru anul școlar următor fiind viabilă pentru 1 an. Celelalte au ajuns și la etapa de concurs, iar solicitantul clasat (conform acordului pe locul 2) a rămas fără catedră: dacă nu a fost norocos și nu a primit ,,catedră” a rămas cu experiența și o lecție amară despre cum se joacă EDUCAȚIA la ruleta unui Inspectorat Școlar. În mijlocul acestei ,,loterii” norocoșii, experți în diverse declarații au rămas liniștiți pe o catedră viabilă un an, celelalte catedre au intrat la ,,tombolă,” pardon la concurs.
Se pare că nimeni dintre primii care ar trebui să fie preocupați de ce o singură catedră a primit viabilitate pe un singur an nu este. Doar că în metodologia de mobilitate scrie negru pe alb cum răspund de constituirea posturilor și directorul și ,,conciliul director.” Răspunderea face referire și la încadrarea personalului didactic de predare, și la declararea catedrelor şi la publicarea corectă a tuturor, fără nicio excepție. Dar, în școala românească actuală, răspunderea este un concept abstract doar pentru unii: apare frumos în documente, dar în practică e doar un cuvânt bun de pus pe perete, lângă diploma de ,,maestru al bifelor și parafelor.”
Tratamentul a fost diferit: adrese în scris unde sunt invocate doar articole legislative, discuții fără rezultat, tergiversări, etc. Cei care ar trebui să verifice de ce o singură catedră are viabilitate un an sunt cei care știu de ce s-a permis acest lucru, pentru cine, cu ce motivație.
Când anumite pixuri ascultă diferite comenzi și produc la nevoie câte o declarație proaspătă, ,,isprăvile birocratice” merită, evident, răsplata unui loc de muncă.
Doar că ,,jongleria” cu câteva catedre nu e un joc inocent: are trecutul ei și promite artificii spectaculoase în viitor. Așa se face că din declarații se nasc coduri, din coduri se nasc continuități, iar acestea se transformă după interes în etape de mișcare a personalului didactic. Pe scurt: catedrele devin pioni într-un ,,teatru al pixurilor” și al semnăturilor ,,corect orientate.”
În loc de concluzii: în ,,republica pixului atotputernic” declarațiile sunt cu dedicație și catedrele la ofertă. Pixul face legea și catedra devine premiu. EDUCAȚIA a ajuns o scenă pentru ,,pixurile dresate.”
Maria Tudose