Există o categorie de directori care sunt dispuși să facă orice în anumite situații limită.
Cum se poate ajunge în astfel de situații?
Un exemplu este a unui director (G.I.T.) care s-a jucat cu diverse documente școlare, neștiind în ce condiții le poate folosi. Apoi s-a gândit că un certificat de calitate emis de o Agenție importantă din domeniul educațional se poate obține prin practici ascunse exersate chiar în etapele derulării unui conflict general asumat și declarat la nivel național. Nu s-a dat înapoi nici de la exersarea unor practici de inechitate, ajungând până la îngrădirea unor drepturi constituționale. Și exemplele ar putea continua fie în materie de relaționare, comunicare, calitate, management, eficacitate, etică sau integritate.
În urma bifării unor astfel de activități, se pare că unele întâlniri de sprijin în partea de nord a țării cu persoane nominalizate în structuri centrale (A.B.) sunt necesare pentru încercarea de rezolvare a unor probleme, a acoperirii unor practici, a salvării unui scaun și a aranjării unor documente sau certificate.
Se pare că schimbarea culorii de către director nu are nicio importanță pentru doi foști colegi care au fost susținuți într-o perioadă anterioară în același Inspectorat Școlar din nordul țării de aceeași culoare pentru obținerea unor avantaje.
Întâlnirile în nordul țării nu par suficiente. În ultimul timp, cu învoirile de rigoare, același director a învățat și drumul până la București. Scopul este același. Nu contează distanța. Și trenul și avionul circulă. Are balta pește. Doar este vorba despre asigurarea calității. Nu contează destinația: un consiliu, o agenție, o cunoștință, o relație. Important este să se rezolve situația.
Spectacolul este grandios: cu priveliști minunate admirate din vagonul trenului, cu peisaje lăsate în urmă o dată cu decolarea avionului, cu fețe cunoscute, care continuă să bifeze câte o acțiune dând o mână de ajutor pentru asigurarea calității, cu personaje a căror scaun se clatină din ce în ce mai tare datorită diverselor intervenții și a ieșirii din cercul agreat a culorii susținătoare, etc.
Cu cât mai multe intervenții, cu atât mai bine pentru unii!
Cu cât mai multe personaje, cu atât mai bogată activitatea!
Cu cât mai multe ajutoare, cu atât mai larg spectrul relațional.
Cu cât mai multe sfori trase, cu atât mai multe capcane!
Indicatoarele nu s-au schimbat. Drumul este semnalizat la fel. Nimic nu te mai poate mira când și personajele și practicile sunt aceleași. Atât se poate. Atât se dorește.
Pentru că …..ROMÂNIA EDUCATĂ.
EDUCAȚIA încotro?
Maria Tudose