Sunt unii angajați în instituții ale statului care și când sunt atenționați își fac treaba după comandă, indicații, interese, etc.
Când o instituție care are și rolul de a veghea aplicarea legislației în domeniul muncii sau de a controla relațiile de muncă dă răspunsuri lacunare, este evident că dorește să mușamalizeze fie nereguli, fie anumite fapte, fie ilegalități sau chiar abuzuri.
Exemple de astfel de ,,neconformități” greu de identificat de unii specialiști plătiți din banii statului (D.N. și D.B.) ar putea fi:
- Unii angajați au lucrat ore în plus zi de zi, fără ca munca suplimentară să fi fost recompensată de director (G.IT.).
- Recompensarea muncii prin concediu, nu prin libere conform reglementărilor legale acordate în termenul legal.
- Liberele se acordă din pixul conducerii unor categorii de angajați, care au pus umărul în diferite moduri la ,,mașinațiunile” directorului, fără nicio aprobare a vreunui conciliu. Iar în situația unei munci suplimentare prestate real, peste programul din normă, a fost nevoie de aprobări ale forului conducător, pentru ca directorul să poată bifa din nou o dublă măsură.
- Necorespondența dintre prevederile legale din fișa postului, și practicile cotidiene: de exemplu activitatea de a găti pentru personal neprevăzută ca sarcină distinctă în fișa postului.
- A impune unui angajat să realizeze zilnic activități neprevăzute legal într-o fișă a postului, pentru alte categorii de personal.
- Lipsa delegării unor atribuții conform legii de către director, invocând sec: ,,Asta ți-e norma!”
- Ștersăturile din condica de prezență (ținută de multe ori în locuri ascunse).
- Neconcordanța documentelor în baza cărora se fac chiar și plățile.
Nu este prima dată când diverși angajați cu atribuții de control pe acest segment recurg la mușamalizări în zona de nord a țării. Au mai făcut-o și în alte moduri. Pe lângă consemnarea sau constatarea lacunară a unor aspecte, la alte controale nu a fost nicio problemă că unele informații nu erau deloc pe site-ul oficial al instituției sau că angajații nu aveau nici decizii de salarizare conform legislației. Au recurs și la minciuni, neștiind că unii salariați le pot contesta oricând însemnările cu documente, nu cu povești. Dar, au încercat și manevre de intimidare, refuzând să prezinte chiar și un ordin de serviciu. Sunt de multe ori mână în mână cu alți inspectori din zonă de la altă instituție tot la nivel de județ, care se ocupă de educație.
Dacă în alte zone din țară se verifică prin controale tematice sau alte tipuri de inspecții chiar și aplicarea articolului cu privire la afișarea veniturilor angajaților pe site, în zona de nord a țării nu se face acest lucru nici din birou. Dacă s- ar verifica existența veniturilor angajaților plătiți din fonduri publicate pe site-ul instituțiilor și unităților de învățământ de exemplu, s-ar constata că la majoritatea nu există. Legea este emisă încă din 2017 și are prevederi clare pentru aceste aspecte: nerespectarea acestei prevederi atrage răspunderi și se sancţionează cu amendă.
În loc de concluzii: ,,Toate instituţiile sunt predispuse corupţiei şi viciilor membrilor lor.” (Morris West)
Dar, în cadrul relațiilor de muncă trebuie să funcționeze și principiul egalității de tratament.
Maria Tudose