Un director de unitate de învățământ din nordul țării (G.I.T.) programează și câte un exercițiu de ,,alarmare” din când în când, chiar dacă are și o comisie aprobată pentru a se ocupa de astfel de activități, dar și o firmă angajată.
La nivelul fiecărei unități de învățământ trebuie să existe și să funcționeze și o comisie de securitate şi sănătate în muncă şi pentru situaţii de urgenţă. Aceasta este o comisie permanentă conform regulamentului de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar.
Fiecare comisie dintr-o unitate de învățământ trebuie să aibă și atribuții stabilite de către consiliul de administrație potrivit metodologiei cadru de organizare și funcționare a consiliilor de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar.
Acest director însă omite, an de an să stabilească atribuții pentru comisiile din instituție prin consiliul de administrație.
Motivul este evident: comisiile pot îndeplini orice atribuții date de director, fără a fi stabilite conform reglementărilor legale.
Și printre comisii, firme, atribuții, contracte și proceduri se poate face orice, nemaiștiind care atribuții le face comisia și care le face firma angajată pentru gestionarea diferitelor tipuri de activități.
Firma este plătită din banii instituției iar comisia nominalizată și votată de către consiliul de administrație scrie că își face treaba: instructaj după instructaj, fișă după fișă, articol după articol, temă după temă, etc.
Sunt și alții în zona de nord a țării care se laudă că vor face a doua zi la fel, probabil cu același reprezentant al firmei (B.E.) și după aceeași procedură.
Președintele comisiei (C.E.) nu știe despre ce scrie și nici măcar tematica instruirii nu o cunoaște, specificând că firma este cea care știe.
Firma transmite doar unor persoane temele care trebuie parcurse și care sunt trecute în fișa de instruire.
Deci, instruirea se face cu dedicație. Pentru aceasta se folosesc (fără acord) și date cu carcter personal.
Prin urmare: unii au punctaje și alte beneficii că fac parte dintr-o comisie fără atribuții stabilite și aprobate de către un consiliu de administrație; firma încasează banii pentru realizarea activităților specifice comisiei cu atribuții date doar de director, dar neaprobate; subordonații semnează că au fost instruiți periodic; iar cei care doresc să beneficieze real de un instructaj pe această temă (dacă tot se dau bani publici pentru aceasta), probabil se vor autoinstrui.
Locul întâlnirii pentru: ,,ALARMĂ” sau ,,exercițiu de alarmare” sau ,,exercițiu de alarmă” probabil îl știu doar unii.
Așa- zisa ,,alarmare” o dă directorul printr-un mesaj pe un grup de comunicare. Copiii sunt îmbrăcați pentru scos în curte. Participă tot personalul. Ora se recuperează în următoarele două zile, că așa a hotărât tot directorul.
Marketing-ul funcționază: pe o rețea de socializare apare că s-a realizat și adunare și evacuare și instructaj.
Evident, felicitările nu întârzie să apară. Acestea sunt pentru director, care distribuie pe o pagină personală de socializare, fără a avea acordul tuturor participanților detalii despre un exercițiu de ,,ALARMĂ” de la o unitate de învățământ, uitând că aceasta nu este proprietatea personală conform legii, numai conform comportamentului abuziv susținut și încurajat până la nivel central (A.B.).
Întrebări firești:
Comision sau comisioane?
Delegați sau profesioniști?
Bifat sau realizat?
Firmă sau comisie?
Instructaj sau autoperfecționare?
Permanent sau periodic?
Exercițiu de imagine sau de ,,alarmare?”
Alarmă sau alarmare?
Maria Tudose