Oricare ar fi tematica (concursuri, autorizări, petiții, încadrări, plăți, gestionarea contractelor de muncă, etc.) în unele unități de învățământ din nordul țării încălcarea legilor, regulamentelor, metodologiilor este în formă continuă. Este un evantai larg: de la incompetență la nepăsare, de la corupție la teribilism. Toate sub umbrela unor încrengături, ajungând până la creșterea agresivității și abuzurilor, fenomen scăpat de sub control, deoarece este încurajat de lipsa sancțiunilor.
Modul de gestionare al petițiilor este un lanț al încrengăturilor: Ministerul Educației înaintează unui Inspectorat Școlar din nordul țării sesizări, petiții, reclamații spre competenta soluționare. Acest Inspectorat Școlar le trimite unui director cu concurs, fost inspector școlar (G.I.T.). Directorul face ce a învățat încă de pe scările acestui Inspectorat Școlar: striga, amenință, discreditează, face abuz, instigă.
Scopul acestor demersuri este MUȘAMALIZAREA acțiunilor directorului cu concurs agreat și susținut așa cum se laudă ,,până la București.”
Mușamalizările sunt diverse: pentru gestionarea unor contracte de muncă; a unor decizii emise de către director fără a ține cont de o baza legală corectă și de termenele date prin legislație; a plății unor angajați după cum crede directorul, deoarece hotărârile de consiliu de administrație în baza cărora face ce dorește nu se fundamentează pe o legislație corectă; pentru discreditările inclusiv în massmedia a unor subordonați de către director; pentru concursuri organizate pentru diferite posturi fără a ține cont de cerințele legislative actuale, etc.
Această abordare o are Ministerul Educației și când este vorba de modul în care realizează evaluatorii externi vizitele de evaluare externă la care același Inspectorat Școlar din nordul țării își trimite observatori (L.E.) pentru a scrie ce trebuie în diverse documente. Dar și când unii inspector școlari din aceeași zonă de nord a țării nu știu legea petițiilor și le gestionează după bunul plac, deoarece își permit fiind numiți de culorile aflate la conducerea țării printr-o împărțire frățească (ca nici una să nu se supere).
Evident nu face excepție de la această abordare nici ,,dosarul cu șină,” ajuns faimos în această zonă a țării. Astfel, reprezentanți ai departamentului de management instituțional din acest Inspectoratul Școlar (M.D.C., N.F., P.V.G.) neștiind sau ignorând legislația actualizată sau cea în baza cărora se numesc prin detașare directori sau directori adjuncți au recurs la metoda înlocuirii unor anunțuri tot ca mod de soluționare competentă a unor sesizări.
Bineînțeles că și statele de plată se validează tot de către unii angajați ai acestui Inspectorat Școlar din nordul țării, în forma în care au fost expediate, fără a ține cont de aplicarea legislației în efectuarea unor plăți sau de concordanța unor documente în baza cărora ar trebui realizate plățile. Și atunci același director cu concurs (G.I.T.) este convins în urma acestor practici că orice face nu se poate întâmpla nimic având relații la toți foștii colegi din Inspectoratul Școlar din nordul țării, la așa- numiții ,,consilieri” premiați din cadrul aceluiași Inspectorat Școlar și evident, până la București.
Concursurile aprobate de către aceiași reprezentanți ai acestui Inspectorat Școlar și organizate de acest director se cam fac cu repetiție, ajungând la ,,performanța” de a le anula cei care au aprobat etapă cu etapă fiecare acțiune dintr-un concurs. Iar acest aspect este o altă variantă de mușamalizare a acțiunilor aceluiași director cu concurs susținut și agreat (G.I.T.), atât de foștii colegi din Inspectoratul Școlar, cât și de către cei de la Ministerul Educației care consideră că acesta este un mod de soluționare competentă a aspectelor lecturate.
Modul în care directorul cu concurs discreditează angajații este considerat în regulă de către reprezentanții acestui Inspectorat Școlar din nordul țării, dacă directorul face astfel de acțiuni în formă continua. Iar cei de la Ministerul Educației consideră cu siguranță că unii inspectori școlari soluționează competent și acest aspect din moment ce permit astfel de lucruri. Și atunci clar directorul cu concurs are dreptate când se laudă că are ,,relații până la București.”
Concluziile acestor cârdășii între un director- inspectori școlari și Ministerul Educației sunt cât se poate de evidente:
- mușamalizarea neregulilor, ilegalităților și abuzurilor unui director cu concurs;
- ignorarea legislației generale și specifice de către directorul cu concurs (G.I.T.) – unii inspectori școlari și Ministerul Educației, pentru că asta înseamnă o soluționare competentă pentru unii din aceste instituții ale statului;
- abuzurile directorului cu ,,relații până la București;”
- discreditarea unor dascăli de către un director agreat și susținut până la București.
Și toate acestea pe banii românilor pentru că există susținerea culorilor pentru astfel de fapte, pentru că relațiile, încrengăturile și interesele sunt mai importante decât respectarea legislației, pentru că își permit și pentru că ,,sancțiunile” pentru unii au fost doar rocada de pe o funcție pe alta sau încetarea detașării pe funcție în așa- zisul interes al învățământului la finalul anului școlar.
Maria Tudose