Deținătorii de etapă a unor funcții dintr-un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării au încercat să facă niște documentări pentru anumite probleme manageriale cu rol de îndrumare, care să ghideze munca ,,managerilor elitiști” și nu numai.
Respectarea principiul transparenței și monitorizarea standardului de comunicare se vede la un click distanță. Dacă de respectarea legislației în unitățile de învățământ răspund conducătorii acestora, iar site-ul unor unități de învățământ nu cuprinde nici informațiile care sunt obligați prin lege să le publice, atunci nu se mai vorbește doar de o superficialitate, ci chiar de un fariseism al așa- zișilor îndrumători ai acestor ,,manageri elitiști” sau susținuți sub lozinca ,,în interesul învățământului.”
Degeaba există lege, dacă nu se aplică, iar cei răspunzători de aplicarea acesteia sau de verificarea respectării acesteia se joacă de-a ,,stafiile fără trup”.
La tehnica copy – paste din legi, regulamente, coduri și ordine de ministru unul dintre acești efemeri deținător de privilegii și responsabilități (P.V.G.) a demonstrat că s-a descurcat aproape bine pe un capitol. Problema este că ceea ce a reușit să adune într- un document nu a reușit să vadă în altele pe aceeași temă, de care a răspuns fără să poată demonstra măcar de ce, chiar dacă s-a cerut în scris acest lucru. Fie că ești supleant, fie că ești titular, nu te poți eschiva de anumite responsabilități. Iar când demonstrezi că stai bine la teorie, dar nu te încurci la aplicarea acesteia, înseamnă fie că ai copiat teoria, fie că nu înțelegi ce ai scris/ copiat, fie că nu vrei să înțelegi, fie că nu vrei să aplici teoria, fie că nu poți deoarece ori ești constrâns, ori acesta este nivelul, fie toate la un loc. Avem legislație, avem funcții, avem unități școlare, dar legea este greu de aplicat de unii sau la unii. Când se aplică preferențial, lucrurile devin mai delicate pentru aceștia. Probabil cei care ar trebui să o aplice sau să monitorizeze dacă se aplică o cred fără valoare sau se cred mai presus de lege sau se ghidează după principiul: ,,las’ că merge și așa.”
Conducătorul fiecărei organizaţii școlare este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate. Și în acest context se discută de: asigurarea calității, controlul calității, îmbunătățirea calității, acțiuni corective, planuri de îmbunătățire, rapoarte ale calității, proceduri, etc. Cel mai greu este să faci legătura între documentele specifice managementului: planuri, proiecte, rapoarte, etc. Este un întreg ciclu al calității. Iar dacă unii deținători de responsabilități în consilierea și controlul managerilor care se ocupă de educația din zona nordică a țării (N.F.) se încumetă să abordeze teme precum comunicarea sau ,,asistarea”, fundamentate pe o frântură din legislația specifică și concluzionând cu o bibliografie total diferită, atunci și acest material, ce se dorește probabil de îndrumare sau de exemplu de bună practică, demonstrează cu subiect și predicat și o încurajare delicată a unor practici.
Nu lipsește din acest peisaj al managementului un alt deținător de portofoliu, care a reușit să demonstreze că se poate descurca cu mai multe până acum (M.D.C.), utilizând proceduri create pentru propriul concurs, fiind părtaș la anumite proceduri falsificate pe parcursul altor concursuri (cele de metodiști, de exemplu) sau fiind chiar semnatarul altor proceduri care au demonstrat manevre, interese și chiar lipsa aplicabilității acestora pe anumite segmente.
Probabil, în urma asistențelor la lecții după indicațiile sugerate, fără nicio trimitere la alte documente manageriale sau la instrumentele manageriale, care la rândul lor trebuie aprobate și nu preluate din ordine de minsitru specifice doar unor deținători de funcții, asistențe realizate de unii manageri din această zonă, aceștia au reușit să se mențină pe prima pagină a presei naționale ca exemplu de ,,AȘA NU!”.
Doar graficul este important pentru unii. Tematica nu are nicio relevanță. Sau și dacă tematica se confundă cu obiectivele, pentru autointitulații ,,prieteni de cursă lungă” nu are importanță. Despre instrumentele specifice managerilor de organizații școlare nu se face prea mult zgomot. De fapt, nu sunt trecute nici cu titlu de informare, deoarece în teren totul se poate rezolva prin tehnici diferite: omisiuni, superficialitate, inechitate, subiectivism, discriminare, dezinformare sau abateri de mai multe feluri.
Este de actualitate să ai pretenții de îndrumător sau controlor, când ai demonstrat că nici procedural nu poți respecta prevederile legale sau că pentru a demonstra că te descurci ai apelat la metoda falsului.
Poate că pentru unii ,,experți de carton” aceste instrumente de lucru practicate, fără a fi aprobate nici măcar de către simpli observatori, sunt cele care le ghidează activitatea sau chiar le-o certifică.
A nu dori să vezi că pe unele site-uri nu apar nici hotărârile unui ,,conciliu director” înseamnă complicitate la aceste practici a unor ,,manageri elitiști” care lucrează subteran, deoarece de transparență nici nu se pune problema. Și nu ar fi adepții acestor practici dacă nu li s-ar permite. Când lucrezi transparent, nu te mai prea poți juca, de exemplu, cu etapele de mobilitate ale cadrelor didactice, un subiect mereu de actualitate în această zonă.
Situația actuală a EDUCAȚIEI se datorează și unor astfel de numiți ,,colorați” și nu numai în funcții importante. Mai sunt și au mai fost și alții chiar din această zonă, care au deciz destinele EDUCAȚIEI la nivel național după ,,interese colorate” și private, de îți era rușine să spui că faci parte din aceeași zonă cu ei, demonstrând foarte bine și că ,,teoria formelor fără fond” a ajuns un brand și în acest domeniu.
Maria Tudose