- Alarmare sau instruire?
- Nici una – nici alta.
- Exercițiu de justificare. Pledoarie pentru justificarea banilor.
Există firme plătite din bani bugetați pentru a face instruire, deoarece au angajați specializați pe o anumită tematică.
Dar, la unele unități de învățământ mai există și comisii care cuprind persoane cu atribuții pentru a face tot instruiri sau doar care consemnează că s-au realizat instruirile.
La o unitate de învățământ din nordul țării un director cu concurs (G.I.T.) plătește și firma, recompensează și angajații, nominalizați în decizie cu puncte la final de an adunate pe o fișă în baza căreia primesc și calificativ.
Dar, de instruire trebuie să se ocupe fiecare angajat. Și atunci, cu siguranță, se numește autoinstruire. De azi pe mâine. Ora 23.00 este cea mai potrivită pentru o seară liniștită, conform sugestiilor.
- Dacă fiecare citește și devine instruit, atunci de ce se mai taie păduri pentru hârtiile din decizii sau de ce se mai plătesc firme să facă instruirea?
Culmea este că nici cei nominalizați în decizii cu responsabilități nu prea știu despre ce este vorba. Invitația este la un exercițiu de alarmare, activitatea se dorește de instruire. Mesajul reprezentanților firmei este mai mult de justificare, de subliniere a specializării, cât despre instruire- rămâne la nivelul conștiinței fiecărui angajat.
Evident în această ecuație intră și beneficiarii. Aceștia își desfășoară 30 de minute din program cu doamnele de la îngrijire, nu de la educație. Despre respectarea programului de masă și de somn nu se mai pune problema. Nici nu contează pentru unii. Important este ca directorul să bifeze acțiunea. Doamnele de la educație ar trebui să beneficieze de instruire, care se rezumă la justificări, ajungând până la intimidări cu monitorizări și controale. Subiectul cutremurelor este oricum cunoscut și discutat recent peste tot.
Ar mai fi o problemă: semnăturile. Nu se pot realiza pe loc, deoarece sunt greșite documentele. Așa este când există atâtea persoane responsabile și implicate pentru un exercițiu de alarmare, transformat într-o instruire și concretizat în autoinstruire.
Dar, mai sunt carnețelele în care unii semnează periodic că instruiesc și alții semnează că sunt instruiți. Cu siguranță vor semna și absenții de la manifestare. Că întotdeauna sunt și absenți. Chiar și cei ce fac parte din decizie și au responsabilități. Unii sunt chiar abonați la absențe, evident, motivate.
Și, totuși, manifestarea a avut două părți: partea a doua nu a durat mai mult de cinci minute. Unii nu au nevoie de toate informațiile. Sau unele informări sunt cu dedicație. Semnăturile contează, zic unii.
Maria Tudose