Decembrie este recunoscută ca fiind luna cadourilor, prima lună calendaristică de iarnă, luna colindelor, luna în care se fac planuri și se pun dorințe.
Cadouri se fac și celor mici și celor mari. Se fac și în familie și la locurile de muncă. Acestea sunt diverse: de la cele frumos ambalate, la zâmbete oferite celor dragi, la recompense mai mici sau mai mari pentru activitatea din întregul an, cadouri dulci, cadouri de suflet, cadouri tradiționale, ș.a.m.d.
O practică a unui director (G.I.T.) de a oferi cadouri celor mici este aceea de a mări taxa de hrană cu o sumă destul de mare încât să își permită să facă economii în unele zile chiar de 300- 500 lei, economii regăsite apoi în pungulițe vesele și colorate, pentru a da bine în ochii celor care contribuie cu acea sumă, arătând cât de mult îi pasă de cei din jur într-un moment de bucurie al anului. Evident că mai există și unele sponsorizări de la furnizori, după comenzi consistente zi de zi. Unii sunt furnizori mari, alții sunt furnizori de alimente la care s-a renunțat prin hotărâre de ,,conciliu conducător” al instituției, dar s-au reînnoit colaborările, de data aceasta fără hotărâre de ,,conciliu,” pentru că se poate.
Același director a putut schimba tot prin metode specifice și furnizorul de pâine. De data aceasta, motivația a fost că o franzelă pe zi nu era suficientă pentru două persoane (de fapt se aducea cu dedicație doar uneia). Iar noul furnizor oferă două franzele pe zi și astfel este mulțumit și directorul și administratorul. Deci, cât este de importantă și o franzelă pentru unii!
Cadourile nu se opresc aici, chiar dacă luna cadourilor abia a început. Se oferă și zile libere, pentru favoriți, evident, motivând că au dat o mână de ajutor la nevoie, dar fără să stea peste program, fără să aibă delegare de sarcini pentru alt post pentru o anumită perioadă, hotărâtă tot de același ,,conciliu director.” Toate liberele sunt în afara unei proceduri corecte și legale aprobate de același ,,conciliu director”, deoarece nu s-a cerut în scris așa ceva de către persoanele abiltate și același director (G.I.T.) manageriază liberele, orele, condica, pontajele, concediile, planificările acestora, deciziile după o procedură unică, care nu se prea intersectează cu articolele prevăzute în înscrisurile legislative, tot pentru că se poate.
Cadourile sunt și în sens invers. Un serviciu de croitorie, de exemplu, este binevenit oricând și nu poate fi refuzat de același director, mai ales când este gratis și din partea unor angajați.
Unele cadouri sau donații se adună chiar în biroul aceluiași director. Acestea sunt cadouri alimentare, destinația biroului se adaptează în această lună la nevoie, tot pentru că se poate.
Să nu uităm și de cadourile cu naveta, plata cu ora, o porție de mâncare ,,la nevoie,” tot pentru că se poate.
Dar bani de jucării, cărți, creioane sau cursuri de perfecționare pentru beneficiari sau unele cadre didactice nu sunt. Dar, sunt în schimb bani pentru avocați, angajați de același ,,conciliu conducător” pentru a acoperi falsuri, nereguli, probe de incompetență realizate de același director, pentru că poate și nu numai: pentru că i se permite. Numai că obligațiile contractuale pentru toți directorii cu concurs sunt clare și date prin ordin de ministru: să ,,solicite și să primească asistență juridică din partea inspectoratului școlar în cazul unor litigii în care este implicată unitatea de învățământ.” Iar asistența aceasta juridică și din partea unui Inspectorat Școlar din nordul țării trebuie să fie solicitată și este fără bani. Este: GRATIS. Se poate apela la asistență juridică fără bani și pentru toate problemele de legislație de către orice unitate de învățământ care are director cu concurs și care a semnat un contract de management. Aceasta se oferă tot de către compartimentul juridic al Inspectoratului Școlar. Și un contract semnat cu un inspector școlar general implică întotdeauna și obligații și drepturi, care dacă nu sunt respectate apar și efectele sau consecințele.
Un ,,conciliu director” al unei unități de învățământ nu este pentru a acoperi greșelile unui director fie el și cu concurs, ci este pentru binele întregii instituții și pentru bunul mers al acesteia.
Dar și Inspectoratele Școlare funcționează după un regulament. Toate. Chiar și unul din nordul țării. Și acest regulament vine cu specificații și pentru compartimentul juridic: acesta asigură asistenţă şi consultanţă de specialitate și unităţilor de învăţământ, dar la solicitarea acestora. Și este gratis.
Banii trebuie gestionați corect, legal, transparent și în funcție de nevoile unităților de învățământ. Și prioritate ar trebui să aibă beneficiarii și din bugetul de stat, nu doar când este vorba de contribuția părinților. Iar unele informări chiar în ceea ce privește bugetul se fac publice pe site deoarece acestea sunt prevederile legale, asigurându-se în acest fel transparența și eliminând suspiciunile de corupție.
,,Conciliul director” împreună cu directorul sunt obligați conform specificațiilor legislative să răspundă și de încadrarea în bugetul aprobat.
Oare care a fost destinaţia aprobată prin bugetul propriu a acestor sume care vor intra în buzunarele unora, conform unei hotărâri cerute de același director cu concurs, fost inspector școlar (G.I.T.)?
În loc de concluzii: același ,,conciliu director” a uitat de tot să valideze un stat de personal pentru toate categoriile de personal dintr-o unitate de învățământ, care, culmea, trebuia transmis spre aprobare aceluiași Inspectorat Școlar din nordul țării nu doar la începutul anului şcolar, ci ori de câte ori au apărut modificări. Tot despre buget este vorba și în această situație, buget care se gestionează tot după propriile reguli de către unii directori, tot pentru că se poate și pentru că se permite.
Maria Tudose