Comunicarea într-o instituție implică respectarea unor reguli și a unor legi, ordonanțe de urgență, regulamente, ordine de ministru, proceduri.
Conducătorii instituțiilor răspund potrivit legii de organizarea și desfășurarea tuturor activităților din acea instituție. Tot ei sunt cei care răspund și de legalitatea soluțiilor unei instituții, dar și de comunicarea acestora. Și semnarea răspunsurilor trebuie făcută tot de către conducătorul instituției.
Numai că în zona de nord a țării lucrurile nu stau deloc așa la un Inspectorat Școlar Județean.
Soluțiile sunt în funcție de interese, de persoane, de împrejurări, de concursuri, diverse concursuri, chiar și concursuri de împrejurări. Chiar dacă există și proceduri, unele chiar publice și asumate, gestionarea răspunsurilor este diferită în funcție de persoane.
Comunicarea se face în toate modurile. Până și comunicarea aceluiași tip de răspuns pentru unele persoane se face printr-un simplu telefon, pentru altele direct, dacă indirect nu s-a reușit, chiar dacă procedura este aceeași. Și cei care răspund de acele acțiuni sunt tot aceeași.
În cazul în care se sesizează anumite aspecte din activitatea unei persoane, răspunsul se îndreaptă spre aceeași persoană. Deci, s-a trecut la alt nivel. Acest Inspectorat Școlar din nordul țării nu se mai limitează doar la acoperirea neregulilor care ar trebui constatate, stopate și persoanele care le fac sancționate, ci au ajuns la a-i anunța în mod direct despre unele aspecte, care implică informații, corespondență, legalitate.
Lucrurile se întâmplă în moduri diferite:
Varianta 1: faptele nu se cercetează, răspunsurile nu se redactează corespondența nu există.
Varianta 2: faptele se ascund, vinovatul se acoperă, răspunsurile nu sunt la subiect.
Varianta 3: subordonații sunt chestionați și oferă răspuns pentru a acoperi pielea șefului.
Varianta 4: faptele nu se cercetează, șeful este informat și reacția acestuia este una abuzivă și de instigare.
Varianta 5: faptele nu prezintă importanță, cel ce le sesizează trebuie pedepsit în orice mod pentru a se opri.
Varianta 6: dovezile sunt ignorate, se solicită notă de relație chiar și prin corespondență.
Varianta 7: combinație dintre oricare din practicile variantelor anterioare, doar să se acopere neregulile, ilegalitățile, abuzurile, inechitățile, incompetența unui director.
Varianta 8 se aplică când la nivel zonal nu se dorește să se vadă realitatea: atunci zona centrală, cei din capitală, șefii ierarhici folosesc tehnici diferite: nu stau de vorbă decât cu cine doresc, când doresc, în ce condiții doresc sau cum doresc; redactează minute, minutele conțin 4 idei din 10; nu dau răspunsuri, dar fac rapoarte; rapoartele ajung tot la șeful mic; redirecționează problema spre șefii zonali invocând diverse motive.
SCOPUL: mușamalizarea faptelor unui director (G.I.T.).
Variante sunt și pentru șefii mai mici (directori, foști inspectori școlari): note de relații, note de constatare, martori, orice metodă de a determina un salariat să semneze adrese, răspunsuri, fișe, procese verbale, denigrări, instigări, manipulări, dezinformări, etc.
Martorii sunt din categoria persoanelor pentru care orice activitate este mai importantă decât cea cu copiii. De aceea în timpul activității cu copiii au alte preocupări, cu acordul șefului sau la cererea șefului. Martori sunt persoane care de mai bine de doi ani realizează atribuții în diferite comisii, fără a fi aprobate de consiliul de conducere al instituției, după bunul plac și după interese. Martorii sunt cei care au dublu rol: și de petiționar și de investigator sau cecetător de fapte. Martorii sunt cei care falsifică documente din proprie inițiativă, la solicitarea șefului sau după modelul oferit de acesta (G.I.T.).
Cine pe cine acoperă?
Subordonații pe șeful mic (pe director). Șefii zonali (inspectorii școlari) pe șeful mic (fostul inspector). Șefii centrali (din ,,conducerea colorată” centrală) pe șeful mic (fostul inspector) și pe cei zonali (actuali inspectori). Un lanț întreg de acoperiri și de fapte acoperite. Dar, ele există, chiar dacă nu se dorește să fie văzute, cercetate sau arătate. Și efectele lor se văd. Și dovezile nu se pot șterge de peste tot sau toate.
În loc de concluzii:
- Ce nu știu șefii zonali?
- Dar cei de la centru?
- Cine pe cine are la mână?
- Cine răspunde de legalitatea răspunsurilor?
- Cine semnează?
- Cine răspunde de realizarea corespndenței?
- Cum este cu accesul la corespondență?
- Dar cu violarea corespondenței?
- Cine și în ce condiții stă de martor?
Maria Tudose