Un director din partea de nord a țării, fost inspector școlar (G.I.T.), care nu se mai descurcă printre atâtea manevre și minciuni, consideră că a aplicat legea cât de bine a putut și cum a putut. Nu știe nici măcar că legea ori se aplică, ori nu se aplică. O instituție de publică de educație nu este un iarmaroc: mai dai tu, mai primesc eu. Crede că lucrează tot la Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării și poate face ce dorește, deoarece a mai făcut. Și alții au făcut. Și șefii mai mari sau mai mici au știut și sunt tot acolo sau din nou acolo. Și ei și unii șefi.
Acest director se crede Zeus, pretinzând că pe munca lui nu a primit nicio amendă. Realitatea este cu totul și cu totul alta. Dar, directorul își amintește când vrea și doar ce vrea.
Prins cu mâța- n sac, directorul cu concurs recunoaște totuși că a greșit și că fostul coleg din acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, în măsură să verifice, să constate și să impună respectarea legii, a stat doar la o discuție, nelăsându-i nimic în scris (după cum pretinde directorul). Probabil, acesta este un nou mod de a face control în unele zone sau instituții ale statului.
Acest director aduce la cunoștința angajaților doar ce vrea și când vrea, pretinzând că aceștia au obligația să cerșească diverse documente, decizii, anexe.
Apoi, nu mai știe ce face și ce zice. Ba are procedură, ba nu are procedură. Ba nu are nevoie de procedură, cu pretextul că respectă legea. Dar, nu dorește transparență. Și atunci legea se aplică preferențial de către acest director susținut de diverși prieteni auto- intitulați ,,de cursă lungă.”
Pus în fața realității, directorul, fost inspector școlar își asumă că face deciziile cum dorește, că are și decizii vechi, dar nu le dă. Apoi se răzgândește și spune că nu a făcut 20 de decizii. Un amalgam de minciuni.
Realizând că lucrurile nu sunt roz, că practicile sunt abuzive și pe interese, altfel ar exista corectitudine, transparență și proceduri corecte, aprobate și aduse la cunoștința tuturor angajaților, directorul recurge și la amenințări: vrea să taie ziua angajaților prezenți la serviciu, uitând chiar directorul să se semneze și în condica de prezență.
Probabil, nu mai știe când este în concediu, de care concediu, când poate semna documente, fiind totuși în concediu. Dar, acestea sunt îndeletniciri vechi, de care nu se poate debarasa fie că nu vrea, fie că nu poate, fie că i se permite, fie că sunt interese, fie toate la un loc.
Celor prezenți le -a tăiat zilele iar celor absenți le-a pontat zilele, deoarece nu are procedură, dar pretinde că aplică legea ,,cât de bine poate.”
Nu în ultimul rând se joacă de-a tiranul: ,,Ești obligat să primești ce îți dă directorul!”
Și mai consideră acest director că poate impune reguli într-o instituție, pe care să le respecte toată lumea, doar pe considerentul că este director. Și își permite toate acestea deoarece și cu cei veniți în control stă doar la o discuție. Numai că la o discuție de acest gen se poate sta în baza unui ordin de serviciu, care trebuie să se finalizeze și cu o ,,poveste” scrisă: raport, notă, etc.
Dar, obligații nu are acest director. Este pe moșia personală și nu înregistrează în registrul de intrări- ieșiri decât ce dorește, ignoră poșta electronică și nu primește nici solicitările date de poștaș. Instituția statului este domeniul acestui director, care pretinde că nu-l interesează ce a fost în urmă, aspecte pe care crede că le-a rezolvat cât a putut de bine.
Cei care ar trebui să fie interesați de bunul mers al unei unități de învățământ, cu funcție de conducere la nivel zonal în cadrul unui Inspectorat Școlar Județean din nord și atunci când sunt atenționați, nu-și amintesc că există un cod de conduită care prevede: obiectivitate, transparență, echitate, profesionalism, legalitate, integritate, etc.
Practicile sunt de a informa acest director, fost coleg de problemele pe care le are, încercând să ajute directorul, nicidecum instituția. Numai că acest director calcă doar prin străchini și tot acoperind greșeală după greșeală, eroare după eroare, nu mai știe cui și ce a spus, cui ce a dat în scris, mințind în mod sistematic și în momentele de crize de nervi, dându- se de gol cu anumite informații primite de la cei plătiți de statul român să facă control sau să consilieze directorii pentru a nu mai persista în greșeli sau pentru a le evita.
Din nefericire, problemele sunt multe: bani, decizii, proceduri, concedii, rapoarte, planuri sau regulamente.
Amenințările și limbajul de mahala sunt ,,instrumentele manageriale” frecvente ale acestui director.
Și pentru că tot face acest director cu concurs apel la rușine, ar trebui să știe că niciunui angajat dintr-o instituție publică care cere respectarea legii nu ar trebui să îi fie rușine pentru aceasta. Rușine trebuie să îi fie celui care încalcă legea, celui care permite încălcarea ei și celor care trebuie să vegheze la respectarea legii.
Așa este când te consideri Zeus și mai ai câțiva prieteni, care se cred tot ,,zei” într-un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
Maria Tudose