În zona de nord a țării există o procedură de lucru specifică mai multor instituții ale statului. Este vorba de ,,muncă în echipă.” Echipa este una lărgită datorită intereselor comune, unii îi au la mână pe alții, alții au ,,ajutat” la rândul lor sau au fost ajutați. Există tot felul de obligații, echipa este de multe ori de aceeași culoare.
Procedura se aplică de la caz la caz, în funcție de interese, de comandă, de nevoia de a controla unele lucruri, situații sau oameni.
Numai că acești ,,jucători în echipă” din instituțiile publice ale statului român ocupă niște scaune confortabile și sunt plătiți destul de bine din bani publici să exercite sarcini de serviciu în interesul populației, nu împotriva oamenilor, plătitori de taxe și impozite. Și astfel, multe instituții ale statului s-au decridibilizat datorită unor astfel de ,,practicieni.”
Ceea ce nu știu acești angajați provizoriu în unele funcții de la instituțiile statului este că după ce pun umărul și ajută la acoperirea neregulilor, persoanele ,,acoperite” nu se pot abține și se mai și laudă: cu o prietenă, cu o situație, cu ,,o fiță,” că este câte una la toate instituțiile de stat. Ba se oferă să dea o mână de ajutor și altora.
Exemplele sunt multiple. De această dată este vorba despre un director (G.I.T.), care refuză să înregistreze sesizările împotriva celor protejați, agreați și susținuți. Ba mai mult, se laudă acestora că le va și rupe, pentru a arăta că stăpânește lucrurile. Aceste practici sunt la scară mică.
La scară mai mare, la nivel zonal, unii dintre foștii colegi ai acestui director, din cadrul unui Inspectorat Școlar Județean din zona de nord a țării mușamalizează în diferite forme neregulile ajunse pe mesele lor de lucru. Variantele sunt: lipsa răspunsurilor, tergiversarea, răstălmăcirea ideilor, din zece probleme răspund la două, anunță directorul că are sesizări, trimit sesizările spre rezolvare directorului, etc.
Sunt situații în care intervin și alte direcții zonale. Nu apucă bine să ajungă ,,epistola” că ,,plânge” telefonul. Mesajul se recepționează, se oferă și soluția: rezolvarea acesteia până la sosirea controlului.
Și uite așa, unii fără documente, ajung să le aibă în regim de urgență (din cauza telefonului). Altfel pentru angajator (G.I.T.) nu era nicio problemă lipsa unor acte importante, care ar fi împiedicat și încadrarea pe post. Urgențele se rezolvă în timpul serviciului. Înainte se expun scuzele și promisiunile că nu va mai trece niciodată prin astfel de situații, doar persoana în cauză este plină de recomandări, inclusiv de la acest Inspectorat Școlar Județean din nordul României. Numai că treaba trebuie să și-o facă singur. Iar în câmpul muncii lucrurile stau diferit față de recomandările și referințele diverse. Ritmul, stilul și priceperea sunt dovada clară a competențelor și a experienței.
Unora așa le pasă de sănătatea beneficiarilor. Unii așa știu să își facă treaba pentru care sunt recompensați și în alte moduri, uitând că acel scaun pe care îl ocupă este pentru a face altfel activitatea pentru care este plătit din banii statului român.
De aceea încă au acces pe anumite scaune doar unii, care sunt dispuși să lucreze după o procedură de lucru specifică acestei zone.
Există în această zonă de nord mai multe astfel de ,,grupări” organizate neoficial pentru a ajuta la menținerea unui nivel, la acoperirea nenumăratelor nereguli. Unele își desfășoară activitatea în formă continuă.
Toți ,,lucrătorii” aceștia în echipă de la mai multe unități, instituții, direcții, inspectorate au și prieteni de tot felul, care le mai poartă de grijă sau le poartă sâmbetele sau le poartă gențile. Că nu toți sunt purtați în suflet pentru astfel de practici sau proceduri. Și nici respect nu le pot purta toți, mai ales când este vorba de educația și sănătatea copiilor.
Maria Tudose