Unii directori după ce au promovat concursul își dovedesc competențele manageriale în activitatea de zi cu zi. Și-au dovedit-o și înainte de concurs. Practicile și îndeletnnicirile acestora au fost și sunt dovada competențelor lor.

 Activitatea unor directori este bogată: de la aprobarea organigramei la organizarea comisiilor, de la arhivarea documentelor până la gestionarea concediilor de odihnă, activitatea consiliilor, inventariere, planuri sau rapoarte etc.

          Un director cu concurs din zona de nord a țării (G.I.T.) a ajuns la performanța ca una să scrie în unele procese verbale ale ședințelor consiliului de administrație și alta să apară în hotărârile consiliului de administrație. Una se propune și se votează și altceva apare în hotărâre. Mai sunt și hotărâri de consiliu de administrație care au apărut retroactiv.

Unul din subiectele preferate ale acestui director a fost să arhiveze documente. Lucrurile s-au desfășurat în stil propriu: prima dată s-a votat firma agreată pentru a realiza arhivarea unor documente, dar s-a omis notarea acestui aspect în hotărârea consiliului de administrație, chiar dacă voturile au fost în unanimitate, apoi s-a ales arhivarul. Imediat s-a aprobat și nomenclatorul arhivistic. Și, în cele din urmă, s- a făcut și un curs de arhivar.

Firma și-a început activitatea. Între timp s-a aprobat și o procedură de arhivare a documentelor. Aceasta conținea diferite etape, anexe, responsabilități, modele de procese verbale, de registre, de cereri și fișe, etc. Activitatea firmei s-a declarat încheiată la un moment dat. Apoi s-a uitat acest lucru și încercând acoperirea unor greșeli, s-a reactivat firma de arhivare: după mai bine de un an nu și-a finalizat acțiunea firma și atunci s-au mai solicitat documente.

          Predarea acestora ar fi trebuit să respecte specificațiile procedurii. Numai că procedura s-a realizat doar pentru a se bifa că există.

          Documentele nu le-a preluat nici firma cică reactivată, nici arhivarul care a desfășurat și un curs în acest sens. Dar, nici proces verbal nu s-a realizat de predare- primire. Doar un tabel, o ciornă.

          Oare nu ar fi trebuit să semneze pe ciornă cine le-a primit?

          Oare nu ar fi trebuit să le preia directorul?

          Oare trebuia să le preia firma, cică, reactivată, ,,pentru a-și putea încheia activitatea”?

          Oare are ceva sarcini de acest gen și arhivarul?

Procedura spune că procesul verbal se realizează de către persoana responsabilă cu inventarierea documentelor.

          Nu contează ce spune procedura pentru acest director, dacă și-a permis să scoată și alte documente din instituție fără a respecta alte prevederi: nu aveau niciun număr de înregistrare, nu aveau ștampila ,,conform cu originalul,” nu aveau acordul persoanei respective pentru a gestiona acele documente.

           Procedura despre arhivare are și ,,scopuri specifice.” Unul este să stabilească și responsabilități. Dar, are și prevederi despre resurse, chiar și despre cele financiare. Dar, bugetul prevăzut nu este pentru nicio firmă.

Așa ,,se descurcă” unii directori, după ce unii reprezentanți ai unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării le ,,mai șoptesc” câte o neregulă, că măsuri nu poate lua sau nu vrea să le ia nici generalul de la acel inspectorat.

Dar, ,,oameni școliți” pe bani publici pentru a avea o adeverință bună și la alte dosare sunt și la alte comisii propuse tot de acest director. Dar și acolo treaba o face tot o firmă. Alta. Tot în mod asemănător. Tot pe bani.

Cum s-a ajuns la acest ,,lanț de artificii” cam de vreo doi ani?

Tot cu acordul unor reprezentanți ai acestui Inspectorat Școlar din nordul țării. Și acolo s-au realizat astfel de acțiuni. O firmă este aceeași. Agreată. Povestea unor documente și de acolo este mai lungă, dar merită spusă.

Maria Tudose

Leave a Comment

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *