Pentru succesul garantat și rezultate maxime la nivel de management este nevoie și de susținere în zona de nord a țării.
Cine poate acorda această susținere?
Ar fi mai multe variante. În acest articol veți afla doar unele.
În primul rând este nevoie de susținerea șefului cel mare (generalul). Șeful îți poate trimite întăriri: unul sau mai mulți subordonați. Unii au fost prezenți peste tot, inclusiv pe grupurile de comunicare.
Ce rol au avut aceștia?
De a demonstra pe față că directorul are susținerea șefului cel mare, deci este agreat și susținut indiferent ce face.
De a intimida, de a agresa verbal și de a instiga în formă continuă un DASCĂL.
Dar, a avut și un alt rol: de sfătuitor.
Scopul susținut și declarat de nimeni altul decât de director (G.I.T.) pentru această prezență și pe grupul de comunicare era pentru: ,,maxima transparență față de forul superior.”
S-a permis de către șeful cel mare, de către ,,monitorul de zonă” (V.M.) și de către director să se realizeze față de UN DASCĂL: intimidări, amenințări, denigrări și instigări în fața colegilor.
Numai că viața merge înainte, lucrurile evoluează și a încetat o detașare mai întâi. Directorul care a permis toate acestea este ,,curat ca lacrima” și practică în continuare ceea ce a fost învățat, ceea ce a fost sfătuit, ceea ce i s-a permis și ceea ce îl taie capul, deoarece este susținut în continuare să practice aceste lucruri, chiar dacă s-a schimbat șeful (generalul).
A mai încetat o detașare declarată a fi în interesul învățământului. Dar a început alta, la nivel mai mic, că drumurile în capitală, recompensele pentru atâtea servicii nu puteau rămâne nerăsplătite deloc.
S-a continuat cu eliminarea unor persoane și din grupul de comunicare.
Mușamalizare sau ștergerea faptelor ?
Sau acoperirea unor persoane care se bat cu pumnul în piept că au demonstrat ,,probitate morală” necontenind a mulțumi și a- l aprecia pe cel care a instigat, a denigrat, a amenințat un DASCĂL.
Din păcate pentru unii, prea târziu.
Povestea cu ulciorul se aplică și în această situație.
De câte ori i se poate permite unui director dintr-o instituție publică, care se ocupă de EDUCAȚIE să mintă, dovedindu- se că a fost prins cu minciuna?
Depinde cine îi permite. Unii care îi permit sunt la fel. Alții practică minciuna în formă continuă. Iar alții mint în cor.
Ce este cel mai trist este că de la atâtea minciuni, nu mai știe ce și cui a spus directorul.
,,Culmea managementului” în această situație este că acest director bate cu pumnul în masă și cere și respect.
Pentru ce?
Pentru minciună?
Pentru neștiință?
Pentru neputință?
Pentru hotărâri greșite?
Pentru decizii incomplete?
Pentru manevre și învârteli?
Pentru că a instigat și a amenințat?
Pentru că a permis instigări, denigrări, amenințări?
Pentru că a determinat subordonații să realizeze falsuri pentru a-și păstra funcția?
Iar generalul Inspectoratului Școlar din partea de nord a țării nu poate sau nu vrea să ia nicio măsură.
Maria Tudose