În învățământul românesc există un concurs național de titularizare. Acesta cuprinde 2 probe: proba scrisă și proba practică. Cea din urmă reprezintă 25% din nota finală de repartizare.
Există cadre didactice care participă la proba practică iar la proba scrisă nu se mai prezintă. Sau se prezintă, văd subiectele și apoi părăsesc sala de examen invocând motive medicale sau motive personale.
În cadrul unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării la o specializare s-au înregistrat 134 candidați cu nota 10 (zece) la proba practică din cadrul concursului național de titularizare înainte de contestații. Dintre acești candidați cu nota 10 la proba practică, 8 candidați au luat între 1,8 și 3,9 la proba scrisă, 7 candidați au luat note între 4 (patru) și 5 (cinci) și 38 de candidați au luat între 5 (cinci) și 6,99. Ceilalți au luat note peste 7 (șapte) la proba scrisă.
Ce poate reprezenta acest lucru?
Cine a acordat aceste note de 10 (zece) la proba practică la candidații care au scris apoi sub nota 5 (cinci)?
În ce condiții 15 persoane care nu au scris de nota 5 (cinci) ar putea fi practicieni de nota 10 (zece)?
Ce competențe și ce abilități au și cei care i-au evaluat la proba practică cu nota 10 (zece) iar apoi la proba scrisă nu au reușit să ia nici nota 5 (cinci)?
Se poate discuta în ambele cazuri: și la candidați și la evaluatori de o pregătire temeinică la metodică, la psihopedagogie, la specialitate?
Care sunt competențele reale ale acestor persoane?
Stați liniștiți!
Unii candidați vor merge la concursul județean de suplinire și vor primi note mai mari la proba scrisă decât cele de la concursul național și posturi ,,călduțe” apoi. Istoria se repetă: an de an aceleași practici. Și exemplele sunt multe. Procedura se numește ,,clientelă”.
Aceasta este și o consecință logică a unor promovări făcute de culori sau fără a ține cont de nivelele de competență.
După ce criterii au fost selectate cadrele didactice din comisiile de evaluare ale concursului de titularizare?
Dar cele de la examenul național de definitivat?
Probabil după criteriile după care unele Inspectorate Școlare Județene își pot menține pe posturile de metodiști, prin procedură proprie, doar acele persoane care bifează acțiuni la comanda inspectorului de specialitate, chiar dacă unele au avut și calificativul diminuat, încălcând astfel acești inspectori școlari și criteriile generale date chiar de către Ministerul Educației. Unii inspectori școlari se cred mai presus și decât Ministerul Educației.
După ce criterii sunt numiți inspectorii școlari dacă inspectorii școlari generali și inspectorii școlari generali adjuncți se schimbă în funcție de culorile care sunt la cârma țării?
Care sunt criteriile de numire ale cadrelor didactice în consiliile consultative la acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării dacă membrii acestui consiliu consultativ nu sunt cunoscuți la această specialitate?
Să fie aceleași ca și cele de numire ale unor inspectori școlari sau ale metodiștilor?
Parcă unii au lozinci : ,,Cu cât mai incompetent, cu atât mai obedient !”
Ce ne facem cu principiile calității?
Lucrurile sunt cât se poate de evidente: este ceva de ascuns. Lipsa transparenței te duce cu gândul la jocuri, mafie și jaf.
Ceea ce este și mai îngrijorător este că și prin Casa Corpului Didactic s- au realizat cursuri de pregătire pentru titularizare tot de către acești inspectori școlari. Un exemplu ar fi V.M.C., dar, culmea, din declarația de avere nu reiese că ar avea nici un venit realizat, nici măcar din salariul de inspector școlar.
Cu ce se ocupă oare reprezentanții instituțiilor statului care ar trebui să se autosesizeze?
Ce așteaptă?
Dar, acesta nu este singurul caz.
Oare de ce suntem în situația aceasta?
Din vina cui?
Așadar, este imperios necesară resetarea învățământului românesc.
Cine o poate face?
Partidele, politicienii sau specialiștii?
Unii ne-au tot spus că reformează sistemul de învățământ de 30 de ani.
Acestea sunt rezultatele?
Avem nevoie pentru a produce schimbarea de foarte buni specialiși și de oameni cu dragoste de țară. Nu de impostori care se află în funcții vremelnice de conducere și sunt promotorii schimbării doar din vârful buzelor pe rețelele de socializare, iar în practică sunt artizanii corupției și a matrapazlâcurilor de tot felul.
Iar în zona de nord a țării la acest Inspectorat Școlar Județean exemplele sunt multe.
Sistemul de învățământ se răsfrânge asupra vieții tuturor.
Dar vinovată este doar clasa politică pentru realitatea învățământului românesc?
Sau și complicitatea unor cadre didactice și indiferența altora?
Până când vom accepta în funcții de conducere oportuniști, inculți, slugarnici, lucrurile nu se vor schimba.
Au profitat prea mult de un popor supus total.
Dar, bate gongul. Se sting deja unele lumini.
Orice proces trasformațional este complex și necesită mai multe lucruri simultan în direcții diferite: oameni, procese și tehnologie.
Dar, dacă la conducerea Inspectoratelor Școlare Județene se rotesc aceiași oameni, nu se poate discuta decât de același lucru: ne învârtim în același cerc vicios.
Învățământul trebuie reformat. Este un lucru vital pentru supraviețuirea nației.
Maria Tudose