În articolul de azi veți afla cum la un ISJ din nordul țării s-a organizat un concurs de metodiști la nivelul județului în anul 2020, dar și o comparație (între concursul din 2019 și cel din 2020), care să vă dea o idee a acestor 2 tipuri de concursuri în baza aceleași metodologii, care s-au organizat în perioade diferite și sub guvernări diferite. (Măcar ordinele de ministru și notele Ministerului Educației de ar putea fi aplicate maxim.)
Procedura acestui ISJ din 2020 a fost elaborată de inspectorul pentru dezvoltarea resursei umane (K. I.G.), verificată de unul dintre inspectorii școlari generali adjuncți (M.I.) și aprobată de inspectorul școlar general (C.H.A.M.). Aceasta a fost o procedură la ediția a II-a, actualizată în anul 2020 și asumată prin semnătură de către angajații acelui ISJ (comparativ cu cea din 2019 afișată pe site neasumată și nesemnată). A avut și numărul de înregistrare 7106 din data de 21.09.2020.
Dar la bibliografie era trecut la data postării Regulamentul de Organizare și Funcționare a Învățământului Preuniversitar aprobat prin OMENCS nr. 5079/ 2016, ceea ce înseamnă că la data de 21 septembrie 2020 acei reprezentanți semnatari ai acelei proceduri nu știau că s-a schimbat Regulamentul de Organizare și Funcționare a Învățământului Preuniversitar în 31.08.2020 sau le-a convenit aplicarea acelui R.O.F.U.I.P (din 2016), probabil mai profitabil pentru ei decât noul R.O.F.U.I.P.
Numai că în timpul derulării concursului s-a schimbat acest Regulamentul de Organizare și Funcționare a Învățământului Preuniversitar de la bibliografie cu cel care a primit OMEC nr. 5447/ 2020 în urma unor nemulțumiri ale unor cadre didactice.
Dar, procedura a rămas la aceeași ediție, aceeași actualizare, aceeași revizie, cu același număr de înregistrare, din aceeași dată și cu aceeași semnatari.
Cum se poate așa ceva?
Ce înseamnă acest lucru?
Înseamnă un indice existent în acest regulament, care arată ce și cum s-a modificat în regulament spre știința tuturor celor ce vor să uzeze de acel regulament într-o formă sau alta. Acest lucru ar fi însemnat o procedură profesională completă și a arătat că sunt niște ,,uriași neprofesioniști” și nu trebuie acuzați doar că sunt de o altă culoare, ci doar că sunt neștiutori, cu voie sau fără voie.
Dacă ar fi să facem o comparație între vechea și noua metodă folosită de foștii conducători ai acestui ISJ (din anul 2019) și actualii conducători (din anul 2020), s-ar putea constata că, în ciuda faptului că regimurile s-au schimbat, metodele sunt aceleași. Aceasta înseamnă că ori în acest ISJ inspectorii sunt total neprofesioniști, ori fac ceea ce doresc (,,taie și spânzură” cum vor ei) ceea ce este inadmisibil și ar trebui să plătească într-un fel sau altul.
Mergând mai departe cu analiza, în decizia privind numirea comisiei de metodiști emisă în anul școlar 2019 erau incluse și unele cadre didactice care nu au participat la concurs, dar, deoarece primeau elevi de la anumite licee din județ în practică pedagogică apar în această decizie. Dar nu apar toți care sunt în această situație. Și atunci întrebările sunt:
Care cadre didactice apar?
De ce doar unele?
După ce criterii s-au trecut în decizie doar unele și altele nu, chiar din același oraș?
În decizia din 2020 au rămas cadre didactice cărora li s-a diminuat calificativul anual în anul școlar precedent (A.L.).
Cum poate un cadru didactic cu calificativ diminuat (,,BINE”) să evalueze cadre didactice prin inspecții școlare care au calificativul anual ,,FOARTE BINE”?
Uite că se poate!
În concluzie, suntem în ,,Țara lui Papură Vodă” în care totul este posibil, atât timp cât suntem în apă. Numai la noi se permite încălcarea regulamentelor școlare sau de orice natură. Numai la noi aceste lucruri nu interesează pe nimeni.
Nu contează cine este în spatele puștii, cât de bun vânător este și dacă are autorizație. Sau poate că nici nu consideră că au nevoie de autorizație pentru a folosi această ,,armă” (post/ funcție), ceea ce înseamnă că este o ilegalitate și intră sub incidența legii.
Problema este: cine?
Cel ce a vândut arma celui ce nu are autorizație sau cel care a cumpărat arma, considerând că nu are nevoie de o autorizație?
Așa cum am dat aceste exemple din partea vânătorilor și a vânatului, așa merg lucrurile și în celelate direcții.
Cine ar trebui să plătească pentru aceste ilegalități?
Cel care le face sau cel care permite ca acestea să se facă.
Părerea mea este că ambele cazuri ar trebui să fie cercetate și sancționate, astfel încât aceste tipuri de ilegalități să fie un exemplu pentru alții care de nu fac la fel, măcar se gândesc să facă la fel (dacă li se permite).
Maria Tudose