Un alt fost inspector școlar al unui Inspectorat Școlar din nordul țării este d-na C. F. Nu a fost inspector școlar cu concurs, dar a fost un inspector școlar ,,ascultător” și bun executant, având un rol și în etapa de schimbare a directorilor din acea perioadă.
Era și ,,omul de casă” al unei d-ne fost inspector școlar general adjunct (C.B.), deoarece se ocupa și de fiica acesteia (inclusiv o scotea de la școală).
Dar, în acest articol veți afla un mod de a realiza inspecții școlare ,,la comandă” al acestei d-ne fost inspector școlar pe management educațional (C.F.).
La o unitate de învățământ din orașul B.M. d-na fost inspector școlar C. F. s-a deplasat la o inspecție școlară în urma unui telefon dat directorului de inspectorul școlar general adjunct din acea perioadă (octombrie 2017), inspector cu responsabilități pe management educațional (C. B.), care amenințase cu control directorul acestei instituții anterior acestei inspecții.
Printr-un telefon a fost anunțată o inspecție tematică, a cărei scop a fost: consiliere și îndrumare – oficial, dar, de fapt, ceea ce a făcut d-na inspector C. F. a fost verificare și control, deci nerespectarea tematicii de inspecție, prin urmare: abuz în serviciu.
Această inspecție tematică s-a derulat simultan cu o inspecție de specialitate, la care au participat alte 2 foste d-ne inspector școlar, trimise tot de aceeași conducere a acestui ISJ din aceeași perioadă. În aceeași unitate de învățământ s-au derulat două inspecții simultan: una tematică și una de specialitate.
Dintre ,,tehnicile manageriale” folosite de d-na inspector școlar (C.F.) se pot menționa:
- Intimidarea directorului unității cu personalitate juridică prin metodele pe care d-na inspector le considera eficiente pentru acest lucru. Pentru aceasta folosea și tonul de ,,anchetatoare.”
- Obligarea directorului unității școlare de a semna un document, care suna cam așa: ,,trebuie să duc ceva șefilor”.
- Încălcarea unor principii și norme de conduită conform art. 5 din Codul de Conduită a Regulamentului de funcționare a inspectoratelor școlare, care fac referire la: respectarea echității, responsabilitate, profesionalism, obiectivitate, exactitate și legalitate, integritate.
- Presiuni asupra directorului pentru a da o declarație defăimătoare împotriva unor membri ai corpului profesoral.
- Presiuni asupra unor angajați (administratorul financiar și administratorul de patrimoniu) pentru a face o ,,caracterizare” cadrelor didactice, chiar dacă aceștia nu erau cadre didactice (aspect ce nu era treaba lor, ele având alte atribuții în unitatea de învățământ).
- Metode de anchetare inchiziționale (ca și cum toate aceste lucruri erau perfect normale), prin care făcea presiuni asupra cadrelor didactice, ce trebuiau ,,puse la punct,” fără prezența directorului, dar în prezența unui fost ,,celebru inspector” din acea perioadă (G.P.).
- Instigarea la calomnie împotriva unor dascăli care nu erau pe placul puterii (la ordinul inspectorului școlar general adjunct C.B.)
- Verificarea tuturor lucrurilor, deși scopul inspecției spunea altceva (,,îndrumare și consiliere”) și tragerea unor concluzii ce arată controlul unității de învățământ, și nu îndrumarea și consilierea managerului. (Se pot verifica și verbele folosite în nota de control.)
- Finalizarea inspecției tematice, chiar dacă i s-a demonstrat că nu are baza legală (nu a respectat procedural nici etapele de realizare a unei inspecții tematice). Dacă această doamnă, fost inspector școlar, ar fi citit doar Regulamentul de inspecție școlară pentru a vedea care sunt etapele ce trebuie respectate într-o inspecție tematică, și-ar fi dat singură seama de legalitatea inspecției pe care o desfășura. Ori, un inspector școlar trebuie să aibă în vedere faptul că personalul instituției de educație este alcătuit din profesioniști. În acest sens, trebuie să le comunice celor inspectați: obiectivele urmărite, procedurile de inspecție aplicate, dar și criteriile de apreciere folosite.
- Neprofesionalism demonstrat și prin ,,nota de control” redactată, care nu respecta anexa 6 din metodologia de inspecție școlară (ceea ce arăta că habar nu avea de modul de realizare a unei inspecții tematice și nu avea cum deoarece era un inspector numit și nu un inspector școlar cu concurs). Acest inspector școlar nu știa nici structura unui raport de inspecție tematică. Din ,,nota de control” nu reies clar ,,obiectivele”, ,,aspectele pozitive” și ,,aspectele de îmbunătățit” conform prevederilor legale în acest sens.
- Dezinformarea directorului în momentul semnării notei de control: ,,Nu ești de acord dacă semnezi, doar îmi justific eu în fața șefilor șederea în instituție”. De fapt. nota trebuia să conțină sintagma: ,,Sunt / Nu sunt de acord!” conform metodologiei de inspecție școlară.
Toate acestea denotă: abuz în serviciu, incompetență profesională, folosirea unor metode comuniste de anchetare, necunoașterea legii, intimidare și dezinformare. Totul pentru a permite ,,reglarea de conturi” între staff- ul unei instituții județene și unele cadre didactice prezente în unitatea respectivă. Și aceasta arată gradul de pregătire profesională a așa- zișilor inspectori școlari numiți în funcție, lucru ce caracterizează și actualii inspectori puși în funcție.
De aceea, consider că ar trebui schimbat acest mod de lucru cu metode moderne, transparente și profesionale, care să aducă un plus activității de inspector școlar, ce are rol de îndrumare și control. Pentru aceasta cele mai bune metode ar fi ca aceștia să ajungă inspectori școlari prin concursuri legale și transparente, care ar putea aduce în aceste funcții oameni foarte bine pregătiți și foarte bine motivați.
Maria Tudose