Pentru o etapă de mișcare a personalului didactic un cadru didactic de la o unitate de învățământ a trebuit să se plimbe de vreo trei ori cu dosarul la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării. Un director (V.F.) nu prea a știut povestea unui astfel de dosar, cadrul didactic fiind pus (după cum se spune pe la unele colțuri) în situația de a depăși chiar și termenul indicat în calendarul acelei etape.
Se pare că acet gen de manager este agreat de unele cadre didactice, motivând că directorul nu se pricepe, că nu le pune la treabă, că nu le stresează, că nu organizează acțiuni în acea unitate de învățământ ca în altele în care directorii sunt de specialitatea lor, că le lasă să fac ce vor. Important este că se prefac că sunt stresate.
Directorul, în schimb, se pricepe la altceva. A ajuns să huiduiască un angajat, să îi urmărească pe alții, să cheme la interogatoriu în birou, un alt angajat pe care și-a pus ochii pentru a-l umili. Se pare că este o problemă pentru acest director că una a declarat acel angajat sub presiune în birou împotriva unui alt angajat și alta a declarat în altă parte. Interogatoriu nu îl face singur diretorul: are doi ,,asistenți” pentru a le demonstra cât de bine se pricepe la astfel de exerciții de umilire.
Unul dintre ,,asistenții” directorului (B.M.) a ajuns să își acopere unele activități chiar și în fața unor furnizori de alimente, denigrând colegii din instituție. Are treabă și cu cei care se ocupă de activitățile cu unele facturi, plângându-se constant de aceștia, de activitatea și numărul lor.
Se mănâncă în continuare din porțiile copiilor plătite de părinți dar doar de unii angajați agreați și ,,ajutoarele” lor.
Directorul se ocupă de filaje deoarece îi permite timpul, documentele conducerii și a calității fiind realizate de o firmă pentru suma de 13.000 lei.
Furnizorul de alimente care a primit recomandarea de a fi folosit doar de ocazie a rămas în topul comenzilor.
Alți angajați sunt acuzați că ar fi hoți, în timp ce un administrator obișnuiește să părăsească instituția doar prin ușa din dos, prin blocul alimentar, cu tolba plină, având preferințe culinare la cină: ,,animalele” fierte în supă. Directorul nu vede decât ce dorește. Nu are timp pentru astfel de activități, fiind preocupat de alți angajați luați în colimator. Copiii reprezintă o prioritate doar pe hârtie.
Una este procedura cu masa de fructe servite în instituție și alta cu cele trimise părinților acasă pentru a fi văzute, această dublă măsură fiind parte din metodele de marketing în fața plătitorilor.
Se pare că una spune directorul celor care ar trebui să fie informați corect în vederea luării unor decizii bune pentru o unitate de învățământ și alta este realitatea. Și dezinformarea sau minciunelele funcționează perfect în acest registru managerial.
Important este că angajații ar trebui să aibă ,,zâmbetul” la purtător, altfel directorul este cam nemulțumit.
Maria Tudose