La o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării unul dintre directorii detașați în interesul învățământului (V.F.) s-a supărat că a ajuns ,,vedetă.”
După ce și-a permis să amenințe o categorie de angajați că le desface contractual de muncă dacă îi prinde mâncând din porțiile copiilor plătite de părinții acestora, a stat pitit într-un birou unde au acces la orice oră doar ,,prietenii” directorului și angajații au continuat să mănânce, ca și cum amenințarea ar fi trecut pe lângă urechile lor. Evident că printre cei care serveau fără nicio problemă masa se plimba și administratorul (B.M.) care, se pare că, nu are nicio problemă cu acest aspect. Nici nu prea are cum să fie interesat de atâtea detalii atâta timp cât nu poate părăsi serviciul decât prin ușa blocului alimentar, cu geanta în mână și cu mașina la scară, chiar sub geamul managerial, al unui director preocupat doar de cum să își ducă la bun sfârșit ,,ANGAJAMENTUL.” Asistenta medicală nu vede astfel de activități și nici nu consideră că este treaba ei să vadă nici documentele obligate a le verifica atunci când este recepționată marfa. Nu manifestă însă aceeași superficialitate în momentul în care se închide în birou cu câte o ,,ciripitoare,” fiind, se pare, implicată într-un ,,proiect,” pentru care nu are atribuții în fișa postului. Stă bine și la capitolul copii bolnavi acceptați într-o instituție, ajungând să fie directorul ,,tras de mânecă” și pentru aceste aspecte.
Și cum să nu se plângă directorul că a ajuns ,,vedetă” dacă, pentru a putea domni în liniște nu prea face nimic pentru a stopa neregulile, rezumându-se la multe acțiuni de mușamalizare a acestora?!
Având în vedere că isprava cu mâncarea angajaților din porțiile copiilor nu dorea să o resolve singur directorul detașat ,,în așa- zisul interes al învățământului,” s-a gândit că a instiga un angajat să facă acest lucru ar fi o idee minunată. În acest fel, directorul supărat că a ajuns ,,vedetă” ar fi demonstrat angajaților că nu îl interesează dacă mănâncă sau nu angajații și avea pe cine arăta cu degetul că este deranjat de acest lucru.
Se pare că directorul are deja suficiente practici de instigator, demonstrând și de această dată că nici copiii nu reprezintă o prioritate, nici de banii părinților acestora nu îi pasă.
Și pentru a-și da arama pe față și a demonstra că se pricepe foarte bine și să creeze disensiuni între categoriile de angajați, directorul era foarte curios dacă măcar o anumită categorie de angajați va fi demascată de cel care era instigat să declare cine a servit masa din porțiile copiilor plătite de părinții acestora.
Respectarea gramajului din farfuria copilului ține de atribuțiile altor persoane, care nu sunt prezente de multe ori nici fizic într-un spațiu unde pot observa cu ochiul liber cum stau lucrurile, dar directorul nu are ochi pentru așa ceva, având un cu totul și cu totul un alt ,,ANGAJAMENT.”
Povestea nu s-a oprit aici. ,,Gurile rele” spun că acest director cu ,,ANGAJAMENT” a ajuns la nivelul următor, afirmând că el le dă voie să mănânce, dar se teme de un bucătar și de un singur dascăl. Doar datorită lor nu pot mânca angajații din porțiile copiilor plătite de părinții acestora. Și atunci, ceea ce ,,se orchestrează” sub această ,,baghetă managerială” este cât se poate de logic, sub directa și atenta consiliere și monitorizare a câtorva inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Există și alte interese minore: unii angajați care sunt văzuți ba într-un cabinet dintr-un capăt de hol, ba într-un birou de la celălalt capăt de hol ar avea niște pretenții pentru ,,serviciile” oferite.
Nu doar mâncarea angajaților este una de mare interes pentru acest director, dar și realizarea ,,ANGAJAMENTULUI.” Pentru aceasta are și sprijinul unui dascăl (G.A.R.) din ,,conciliul director” care îndeplinește suficiente ,,condiții” (din perspectiva unora) să se afle în acea poziție care necesită măcar ,,probitate morală:” avea soțul în fața instituției îngrijorat de faptul că nu cunoștea ,,străinul” cu care i se plimba copilul. ,,Străinul” făcea aproape zilnic plimbări ,,manageriale” (fiind director în acea perioadă își permitea astfel de ieșiri) la dascălul cocoțat în ,,conciliul director,” ajungând și copiii ,,spectatori” să vadă și să spună că dascălul era îndrăgostit. Lucrurile au evoluat, ajungând copii minori să rămână în casă în anumite intervale orare, iar dascălul să părăsească înaintea orei 7.00 o ,,locuință de etapă.”
Celălalt dascăl (P.A.) din ,,conciliul director” (un alt ajutor al directorului cu ,,ANGAJAMENT”) cerea câte un pat pentru a se odihni la programul de somn alături de copii, invocând diverse motive. Și directorul din acea perioadă intra în vârful picoarelor în acea încăpere pentru a nu deranja ,,somnul de frumusețe” din timpul serviciului, când, în nicio fișa a postului nu puteau fi astfel de atribuții.
Cu așa echipă ,,managerială” și ,,administrativă,” dar și cu ,,pofta pusă în cui” se pot realiza atribuții diverse doar pentru a se putea respecta un ,,ANGAJAMENT” luat de un director, care se spune că este bun prieten cu un ,,general roșu” (P.M.C.) de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Maria Tudose