Un director (V.F.) de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării a început să treacă și la amenințări: angajații care vor mai mânca din mâncarea copiilor și vor fi prinși de acesta vor avea contractele de muncă desfăcute.
Însă, există și angajați lăsați fără mâncare, care consideră că nu mai au acest drept din cauza altor colegi, nicidecum pentru că bucătarii nu au atribuții în fișa postului să gătească pentru alți angajați, ci pentru copii. În plus, așa este legal și corect: părinții sau tutorii legali ai copiilor plătesc pentru o porție, iar copiilor trebuie să li se servească acea porție, nicidecum angajaților acelei instituții.
Apoi directorul amenință unii angajați că vor avea diverse plângeri realizate chiar de acesta la unele instituții ale statului.
Directorul nu practică doar amenințarea, ci și hărțuirea. Metodele sunt diverse: organizează ședințe cu unele categorii de personal în timpul când aceștia au alte sarcini de serviciu de îndeplinit, dar nu întocmește proces verbal. Ceea ce le spune nu trebuie să rămână scris. Face presiune pe unii angajați, spunându-le că au sesizări la forul superior de la părinți, iar directorul trebuie să le ,,rezolve.” În altă zi le spune de alte sesizări de la colegi. Directorul a mai obișnuit să solicite unor angajați diverse informații sub pretextul că ar vrea să rezolve anumite situații și apoi a încercat să le folosească împotriva lor.
Directorul nu participă, de obicei, singur la astfel de acțiuni hărțuitoare: este însoțit de administrator și asistenta medicală. Politica ,,pumnului în gură” se practica într-o anumită perioadă. Acum, aceste tehnici intră sub diverse unghiuri, în funcție de destinatarul unde sunt prezentate spre o corectă analiză.
Asistenta medicală își permite să afirme că poate sta toată ziua în blocul alimentar, nefiind totuși angajata instituției. În curând se vor afla și alte ,,jocuri” realizate de aceasta, deoarece s-a dat la mâna cui nu a trebuit. Are ,,recomandări” și din alte părți pentru diverse comploturi.
Chiar dacă unii angajați au fișa postului aprobată de aproape trei săptămâni de ,,conciliul director”, încă nu au primit-o, administratorul încă mai lucrează la ea. Nu prea are timp să își realizeze atribuțiile de serviciu, fiind ba în preajma nepoțeilor, ba cu nasul în oale, gustând și degustând și concluzionând după o zi ce ,,pohtește” despre calitatea mâncării. Numai că dacă încadrările unora sunt la fel și răspunderea trebuie să fie tot la fel, inclusiv pentru angajații care își permit să afirme în gura mare că sunt PROTEJAȚI. Trebuie subliniat că timpul dedicat bârfelor în birouri sau pe la colțuri îi afectează mult ritmul și calitatea activității uitând și să comande la timp marfa necesară realizării mâncării, reușind și în acest fel să facă presiune pe unii subordonați. Nu trebuie trecut cu vederea cum același administrator numește o categorie de angajate: ,,hâroase.”
Și alte categorii de personal își permit să facă ce vor: unele nu au ochi pentru anumiți copii, decât după ce le realizează alți angajați atribuțiile. Alți angajați își permit să îi eticheteze pe unii dintre cei care nu au nicio obligație să le facă mâncare ,,oi negre.”
Există și o altă categorie protejată de director care părăsește locul de muncă înainte de finalizarea programului, indiferent de tura în care lucrează.
Și toate acestea sub conducerea unui director numit de un ,,general roșu” (P.M.C.) de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării care are o echipă delegată pentru a monitoriza activități manageriale. Cu certitudine hărțuirea, amenințarea și instigările ar trebui să apară printre activitățile sugerate directorului de către echipa ce îi monitorizează activitatea, din moment ce le practică cu așa multă dexteritate și le permite unor angajați sau colaboratori să îi preia modelul.
Maria Tudose