O instanță de judecată a decis recent ca un candidat la examenul de bacalaureat dintr-un an școlar precedent să primească nota inițială la o disciplină, nu cea acordată în urma evaluării lucrării de către comisia de contestații. Este vorba de un candidat care obținuse inițial peste nota 9 (nouă), deci nu unul care încerca să obțină o notă de trecere.
De obicei, când se contestă un rezultat, persoana respectivă parcurge această etapă în speranța unui rezultat mai bun, nicidecum în scopul unui rezultat mai slab, contestația fiind considerată o cale de atac. Dar, în urma soluționării acesteia, se pare că s-a înrăutățit situația, iar nota contestată a fost una peste 8 (opt), deci mai mică decât cea obținută inițial.
Trebuie subliniat că la acel examen național de bacalaureat, candidații nemulțumiți au putut depune contestații. Numai că acestea trebuiau însoțite de o declarație potrivit căreia au luat la cunoștință că nota obținută în urma corectării lucrării la această etapă poate fi ori mai mare, ori mai mică decât nota inițială.
Astfel, s-a pus și problema că un candidat care a contestat o notă la acest examen ar fi fost obligat să își asume printr-o declarație impusă chiar și o notă mai mică, printr-o declarație impusă de care era condiționată cererea de contestație.
Este bine de subliniat că există și la alte concursuri din domeniul educațional diverse condiționări sau impuneri de contestații prin cereri tipizate. Un candidat ar trebui să aibă posibilitatea să conteste nu doar nota sau rezultatul unui concurs, deoarece până s- a ajuns la acel rezultat sunt mai multe aspecte inclusiv procedurale care pot fi încălcate fie de o comisie națională, fie de una județeană, fie de una de evaluare sau de contestații.
În urma diminuării notei de către o comisie de contestații de pe lângă un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării și a câștigării de către candidat la o instanță din țară a dreptului de a i se emite o diplomă de bacalaureat cu nota inițială, hotărârea instanței de judecată a fost atacată la Înalta Curte de Casație de către acest Inspectorat Școlar, împreună cu cel care ar trebui să emită diploma de bacalaureat și cu Ministerul Educației. Evident, că această cale de atac este una legală, de asemenea.
Dar, după ce se flutură peste tot că educația este centrată pe elev și cel mai înalt for care se ocupă de EDUCAȚIE în România împreună cu altele, subordonate acestuia târăsc în fața Înaltei Curți de Casație beneficiarul direct al propriilor servicii oferite de-a lungul a doisprezece clase, demonstrează că această lozincă este doar una declarativă.
Se poate concluziona că: un absolvent de liceu, beneficiar al EDUCAȚIEI oferite în această țară an de an, fie că este vorba despre predare, învățare sau evaluare riscă să ajungă în fața Înaltei Curți de Casație după ce în ultimii ani școlari diferențele de notare la unele concursuri sau examene naționale au fost izbitoare, a plouat cu explicații mascate elegant sub etichete de tot felul de ,,erori” sau profesori care au greșit la aceste activități au putut participa neîngrădiți și la altele asemănătoare.
A ajuns un beneficiar direct ai unor servicii de educație pentru aproximativ 1 punct să se judece cu cel mai înalt for de servicii de EDUCAȚIE din țară, care printr-un proiect pe fonduri europene a format nenumărați evaluatori pentru astfel de concursuri și examene naționale și pe care unele Inspectorate Școlare Județene a omis să îi cuprindă în evaluarea lucrărilor candidaților, dar acest aspect nu a reprezentat o problemă pentru Ministerul Educației.
Pe scurt: se obțin bani europeni, se formează evaluatori pentru concursuri și examene naționale, dar la corectare participă ,,oamenii de casă” ai unor Inspectorate Școlare Județene și în fața Înaltei Curți de Casație ajung beneficiarii direcți ai EDUCAȚIEI. Și nu este vorba în acest caz de câteva sutimi necesare unui candidat pentru a promova la o disciplină.
- Oare cei care au participat la comisia de contestații din acel an la examenul organizat de acel Inspectorat Școlar Județean din nordul țării au fost selecționați din rândul evaluatorilor formați pe bani europeni pentru a realiza astfel de activități de evaluare în scopul diminuării unor riscuri și a eliminării unor erori?
Întrebarea este firească deoarece în urma formării mai multor serii de evaluatori, acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării a preferat alți evaluatori atunci când s-au finalizat deciziile pentru unele examene naționale dintr-un an precedent. Atunci conducătorul instituției județene avea aceeași ,,culoare” cu cea a conducătorului de la Ministerul Educației și probabil de aceea și-a permis să folosească cadre didactice agreate pentru astfel de activități, decât cele formate printr-un proiect pe fonduri europene.
Iar prevederile unei metodologii emise de Ministerul Educației este un alt aspect care poate fi analizat de mai mulți specialiști, deoarece în țara aceasta, din fericire, mai sunt și profesioniști.
Maria Tudose