Controlul intern managerial este o componentă a managementului unei organizații, care vizează toate nivelurile de conducere și toate activitățile. Acesta se află în responsabilitatea conducătorilor entităților publice, care constituie, printr-o decizie internă, o comisie de monitorizare.
Implementarea, dezvoltarea, autoevaluarea și elaborarea raportului asupra sistemului de control intern managerial constituie indicatori de performanță pentru conducătorul oricărei entității publice.
Încredinţarea activităţilor privind implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial al entităţii publice înseamnă că, în această situaţie, conducătorul entităţii respective nu îşi îndeplineşte cu bune rezultate propriile atribuţii.
Procesul de management al riscurilor se află tot în responsabilitatea preşedintelui comisiei de monitorizare, directorul având obligaţia atât a creării, cât şi a menţinerii unui sistem eficient de management al riscurilor.
Procesul de management al riscurilor trebuie să faciliteze realizarea obiectivelor propuse în condiţii de ECONOMICITATE, EFICIENŢĂ şi EFICACITATE.
Dacă un director de unitate de învățământ (G.I.T.), care este și președintele comisiei de control intern managerial scoate din ,,pușculița” unității de învățământ manageriate 1500 lei pentru evaluarea riscurilor înseamnă că externalizează un serviciu pe de o parte și că nu îşi îndeplineşte cu bune rezultate propriile atribuţii, pe de altă parte.
Apoi, este bine de știut că identificarea riscurilor este în strânsă legătură cu obiectivele ale căror realizare ar putea fi afectată de materializarea riscurilor. Registrul riscurilor centralizat se întocmește tot de către comisia de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial. Conducătorii compartimentelor din structura organizatorică a entităţii publice sunt cei care nominalizează responsabilii cu riscurile, potrivit legislației actuale.
- Obiective?
- Riscuri?
- Atribuții și responsabilități?
- Ale cui atribuții: ale firmei?
- Ale directorului?
- Ale comisiilor?
Are balta pește.
Și are suficient din moment ce în aceeași perioadă a anului s-a scos din aceeași ,,pușculiță” suma de 6560 lei pentru alte servicii, de această dată, de arhivare. După ce nouă luni a funcționat o unitate de învățământ fără arhivar, după ce școlești din banii instituției unul și îi dai aviz să plece, soluția a fost aceeași ca și cu trei ani în urmă: externalizarea serviciului.
Și când unii se gândesc la cursuri decontate, la achiziționarea unor cărți sau jucării, la materiale și mijloace didactice înseamnă că nu se intersectează cu ,,lumea acestui director” care scoate bani după bani pentru servicii pe care ar trebui să le realizeze comisiile aprobate, pline de laude, merite și recompense care mai de care.
Nu este deloc de neglijat nici faptul că despre aceste comisii și activități manageriale și-au asumat un raport și o echipă de inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Toate acestea sunt indicii pentru modelul directorului apreciat, susținut și promovat în vremurile actuale.
Maria Tudose