O inspecție școlară generală are mai multe etape potrivit regulamentului de inspecție școlară. Perioada de desfășurare a acesteia este diferită de la o unitate de învățământ la alta, dar și ritmicitatea acestora. Unele se decid la nivelul Inspectoratului Școlar Județean, altele sunt la recomandarea Ministerului Educației.
Pentru realizarea unei inspecții școlare generale este nevoie de o echipă, care are un coordonator. Întreaga echipă trebuie să cunoască foarte bine în primul rând prevederile regulamentului de inspecție școlară și apoi să fie buni specialiști pentru domeniul repartizat din cele șapte ale inspecției școlare.
Nu doar competențele echipei de inspecție sunt importante, ci și codul de conduită respectat de întreaga echipă.
Evident că și directorii unităților de învățământ care beneficiază de câte o vizită a unei delegații pentru cele șapte domenii trebuie să cunoască prevederile regulamentului de inspecție școlară și să îl aplice în mod transparent și obiectiv, demonstrând profesionalism și responsabilitate.
La finalul unei etape importante a inspecției școlare generale se redactează un raport care cuprinde inclusiv recomandări. Pe baza acelor recomandări unitatea de învățământ trebuie să redacteze un plan de îmbunătățire în termen de două săptămâni de la primirea acestuia, care se aduce și la cunoștința coordonatorului inspecției școlare generale în vederea aprobării.
La o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării în urmă cu doi ani de zile o inspecție școlară generală nu a parcurs toate etapele. Dar, chiar dacă prin nicio hotărâre de consiliu de administrație nu s-a putut găsi un plan de îmbunătățire aprobat, o altă echipă de inspecție școlară generală din anul școlar curent din cadrul aceluiași Inspectorat Școlar Județean din nordul țării la recomandarea Ministerului Educației a sosit din nou în aceeași unitate de învățământ și a găsit planul de îmbunătățire de la inspecția școlară generală precedentă. Celelalte detalii legate de aprobarea lui, de aducerea la cunoștința angajaților unității de învățământ, de atingerea unor obiective sau de realizarea unor activități recomandate nu mai prezenta nicio relevanță pentru a doua echipă de inspecție.
La a doua inspecție școlară generală nu s-a mai omis această etapă și, în baza aceluiași regulament de inspecție școlară, planul de îmbunătățire s-a aprobat în consiliul de administrație, dar același director, un fost inspector școlar (G.I.T.) a uitat că trebuie adus și la cunoștința angajaților în vederea atingerii obiectivelor și a realizării activităților propuse în urma recomandărilor scrise din raportul final de inspecție dat de inspectorii școlari prezenți.
Tot regulamentul de inspecție școlară amintește și de o inspecție școlară de revenire. Scopul acesteia este de a se asigura echipa de inspectori școlari că activitățile din planul de îmbunătățire, aprobate sau care ar fi trebuit aprobate de inspectorul școlar coordonator (B.A.O.) s-au și realizat conform planului.
După aprobarea planului de îmbunătățire unitatea de învățământ ar fi trebuit să înceapă aplicarea activităților, acțiunilor sau măsurilor din plan, respectând și perioadele de realizare.
Însă, la a doua inspecție școlară s-a omis inspecția de revenire, care ar fi trebuit realizată în termen de două luni de la finalizarea inspecției școlare generale. Cu cel puțin o săptămână înainte de efectuarea inspecției școlare de revenire unitatea de învățământ ar fi trebuit să fie informată de același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării de data acelei inspecții de revenire.
Dacă nu s-ar fi omis, ar fi știut și angajații unității de învățământ despre aceasta. Sau, dacă trebuia realizată la fel ca și planul de îmbunătățire, este suficient că a știut directorul (G.I.T.). Acesta fiind obișnuit să nu realizeze unele lucruri la vedere, chiar dacă regulamentele, metodologiile, legile spun altceva decât face directorul. Acesta este obișnuit cu practici subterane și le aplică de câte ori ,,pohtește,” neavând nicio opreliște legislativă sau din partea unor inspectori școlari.
O etapă dintr-o inspecție școlară generală care vizează toate domeniile dintr-o unitate de învățământ trebuie să fie cunoscută de angajații acelei unități, măcar cu titlu informativ. În caz contrar, există suspiciunea unor lucruri care se fac pe ascuns, pe la spate sau pe sub mână, cum unii deja au expertiză. Sau, nu se mai fac deloc.
Comparând unele recomandări din raportul de inspecție școlară și cu unele activități sau efectele acestora, care ar trebui să fie vizibile sau chiar afișate, semnele de întrebare sunt din ce în ce mai mari.
Pentru o scurtă trecere în revistă se poate constata cu ușurință că nu există un raport al calității sau un proiect de dezvoltare instituțională actualizat. Nici continuarea activității de evaluare externă nu s-a făcut, probabil, și de această dată legislația privind existența unor formațiuni de studiu se va aplica preferențial. Și exemplele ar putea continua.
Rămâne speranța că poate unele au fost enumerate în plan… planul de îmbunătățire.
Cine și cum trebuia să realizeze planul?
Cum rămâne cu deontologia?
Dar cu corectitudinea?
Unde este profesionalismul?
Dar transparența?
ALO !
Răspunde România EDUCATĂ?
Maria Tudose