În timpul vacanței de vară din anul 2022 a apărut o metodologie privind organizarea, desfășurarea și monitorizarea unor ateliere de vară cu preșcolarii sau elevii din învățământul primar, care aduce precizări importante despre cine poate organiza aceste activități, în ce condiții, cu ce scop sau în baza căror aprobări.
În perioada iunie- iulie 2023 un director de unitate de învățământ dintr-o regiune de nord a țării (G.I.T.) a aprobat realizarea unui ,,jurnal de vacanță,” implementat de către patru cadre didactice (A.R.M., G.A.R., T.C., K.S.). Echipa de coordonare a fost mai numeroasă decât cea de implementare, fiind formată din șase dascăli (V.M., O.A., P.C.F., D.M., R.I., A. L.E.). Scopul ,,jurnalului” a fost desfășurarea unor ,,activități remediale.”
Metodologia privind atelierele de vară vine cu precizări despre un program care să răspundă nevoilor preşcolarilor pe durata vacanţei de vară. Un astfel de program poate să contribuie: la învățarea remedială sau la accelerarea învățării prin diverse activități recreative sau educative. De asemenea, se poate pune problema creșterii performanței școlare, dezvoltării personale sau integrării sociale și petrecerii timpului liber într-un spațiu securizat.
Scopul ,,jurnalului de vacanță” a fost desfășurarea unor activități cu caracter remedial pe perioada vacanței cu copii din unitatea de învățământ.
Atunci când se discută de acest tip de activități este important în primul rând să cunoști nivelul unor achiziții a beneficiarilor prezenți la un astfel de ,,jurnal” care poartă viza directorului (G.I.T.).
Apoi ar fi trebuit informați și părinții beneficiarilor acestor copii pentru a fi conștientizați de necesitatea acestui ,,jurnal de vacanță” cu activități remediale.
Este evident că nu se poate ajunge nici măcar la o propunere de astfel de activități decât în urma unei analize de nevoi, care o poate realiza consiliul de administrație a unității de învățământ.
Pe baza rezultatelor unei astfel de analize de nevoi, a resurselor umane, materiale și financiare se poate face o ofertă de către o comisie, desemnată la rândul ei de către unitatea de învățământ.
Nu trebuie neglijată nici importanța informării părinților sau susținătorilor legali ai copiilor participanți la astfel de activități, impunându-se o solicitarea scrisă a acestora pentru astfel de activități sau un contract aprobat de consiliul de administrație care să conțină obligatoriu drepturi și obligații.
Dacă consiliul de administrație nu a aprobat nici analiza de nevoi, nici proiectul sau programul, nici contractul cu părinții, atunci se poate spune că un astfel de director, singurul care a avizat ,,jurnalul de vacanță” are puteri mai presus și de consiliul de administrație.
Probabil, faptul că a fost inspector școlar, îi permite să realizeze astfel de activități, ajungând să semneze documente care mai de care mai deocheate.
Dacă consiliul de administrație nu a aprobat nici analiza de nevoi, nici proiectul iar părinții nu au semnat o cerere de înscriere la astfel de programe ,,remediale” în care au fost cuprinși copiii lor sau vreun contract, atunci acestea devin din ce în ce mai ciudate, asumate fiind de o mână de oameni care au implementat programul, alta care l-a coordonat și, evident, de către directorul care a avizat ,,jurnalul de vacanță”.
Curios ar mai fi și cum s-a stabilit grupul țintă a unor astfel de activități remediale, dacă de analiză de nevoi nu se pune problema.
Cu siguranță, un astfel de program ar fi trebuit adus și la cunoștința inspectorului de specialitate, deoarece orice program are nevoie nu doar să fie implementat, coordonat și avizat. Trebuie să fi fost monitorizat și evaluat, mai ales că la nivelul zonei acest inspector școlar (F.M.) supraveghează și alte ore de educație remedială dintr-un proiect pe fonduri europene și ar trebui să știe cum și în ce condiții se realizează acestea.
Numărul de activități realizate de echipa de implementare ar fi fost un aspect important de luat în seamă dacă trei din patru membri nu au avut activitate deloc în a doua lună de ,,jurnal.” Deloc de neglijat nu ar trebui să fie nici modul de constituire a grupelor de copii participante la ,,jurnalul de vacanță” în lipsa unei analize de nevoi.
Dacă părinții nu au fost informați, consiliul de administrație a fost ignorat, nici toate cadrele didactice din unitatea de învățământ nu au știut de astfel de ,,jurnale” cu ,,activități remediale,” atunci, cu certitudine, se confirmă că directorul are ,,relații până la București” așa cum se laudă.
Astfel de ,,jurnale” trebuie să se regăsească în ,,meritele” unor angajați din EDUCAȚIE: fie în rapoartele de autoevaluare, fie în cele ale calității, fie la concursuri de ,,gradații,” de profesori metodiști, de consilii consultative, etc. Iar dacă nu s-au regăsit încă, vor apărea la edițiile următoare ale acestora, doar nu au fost ,,avizate” de director degeaba.
Cu sau fără aprobări, analize de nevoi, diseminări sau informări, contracte sau alte activități scrise sau și desfășurate, se pare că unii și-au permis și astfel de activități în perioade în care unitatea de învățământ a fost controlată și de unii inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, dar și de unii ,,trimiși” de la București. Cu siguranță, și unii și alții nu au avut ochi și pentru așa ceva, ,,temele de casă” și comenzile ,,colorate” fiind mai importante decât realitatea din teritoriu și beneficiarii serviciilor din EDUCAȚIE.
Și cu un astfel de istoric și practici este firesc ca unii deținători de funcții la etapele așa- numitelor ,,detașări în interesul învățământului” să își permită să ignore adrese, metodologii, regulamente în formă continuă.
- ,,România EDUCATĂ,” încotro?
Maria Tudose