Un fost inspector școlar, actual director (G.I.T.) dintr-o regiune de nord a țării nu poate renunța la unele obiceiuri exersate cu succes de-a lungul carierei în funcții de conducere cu susținerea ,,culorilor.” Cu alte cuvinte a devenit un ,,fan” al metodei insultării unor angajați inclusiv în diferite ședințe de ,,conciliu.” Astfel nu se poate abține de a trimite unii angajați în diferite locuri, folosind cuvinte jignitoare și defăimătoare în fața colegilor.
Retorica jignirilor este apanajul unei anumite categorii umane. Dacă a ajuns să se practice în mod repetat, în spații educaționale și în cadrul întrunirilor organizate sub privirile subordonaților de însuși cel care conduce unitatea de învățământ, înseamnă că acesta este modelul agreat de culorile aflate la ,,comenduire,” care susțin astfel de ,,ambasadori ai insultelor și denigrărilor” în funcții de conducere.
Când una spune și alta face un director susținut de ,,culori” înseamnă că manifestă deja și alte semne.
La intersecția cerințelor moralității cu psihologia se află și ipocrizia, care nu este doar o dimensiune a corupției morale. Când aceasta se practică la locul de muncă între șef și subordonați, situația este scăpată de sub control.
Când o persoană ascunde lucruri, când schimbă măști, când practică un discurs superficial, când minte, atunci viciile acelei persoane au ajuns emblematice. Iar limbajul agresiv încalcă și granițele sociale.
Când în luna februarie un director agreat și susținut de ,,culori” anunță că există niște măsuri impuse de un for superior și la nici două luni neagă una din două măsuri, menționând că au fost pentru anul școlar precedent, atunci această categorie de practicieni au în spate și o intenție clară de inducere în eroare a unor subordonați.
Nicolae Iorga definea insulta ca pe o ,,neputință exagerată.”
Când EDUCAȚIA a ajuns pe mâinile unor astfel de oameni, atunci se poate vorbi de ,,România EDUCATĂ?”
Maria Tudose