Consiliile de administrație ale unităților de învățământ nu sunt ale directorilor acestora, oricât de susținuți de ,,culori,” Inspectorate Școlare Județene sau de unii subalterni ar fi sau ar crede că sunt.
În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este prezidat de director. Pe ordinea de zi a ședințelor consiliului de administrație sunt puse în discuție aspecte pe care, doar directorul (G.I.T.) le dorește, nu toate lucrurile care ar trebui, care s-ar impune ori cuveni sau cele prevăzute de lege.
Inspectorii școlari ai unui Inspectorat Școlar din nordul țării cu rol și de îndrumare sau de consiliere, dar și de control a directorilor nu au observant nici numărul de membri din consiliul de administrație prezidat de un director susținut (G.I.T.), nici documentele care au stat la baza constituirii acestuia și nici conținutul deciziilor cu repetiție realizate doar pentru constituirea unui ,,conciliu.”
Când se transmite convocatorul pentru ședințele de consiliu de administrație trebuie transmise și documentele care urmează a fi discutate, dar aceiași inspectori școlari nu au văzut că la cei care urmează să își dea votul ajunge doar câte o amărâtă de copertă a unui document, indiferent că este plan, procedură sau chiar adresă. Directorul citește doar ce dorește, cât dorește și lămurește auditorul că așa stau lucrurile, deoarece este cel care răspunde de respectarea legislației în unitatea de învățământ.
Cum directorul (G.I.T.) are și atribuții de secretar al unității de învățământ, pe masa de discuții a consiliului de administrație ajung doar adresele selectate de director, nu toate care ar trebui să fie cunoscute de ,,conciliul director,” deoarece la manipulare, instigare și denigrare directorul poate fi premiat.
Curios este cum directorul uită an de an să informeze consiliul de administrație de nenumărate nereguli constatate de cei în măsură, fie că este vorba de igienă, contracte de muncă, alte contracte încheiate, bani, etc. Iar unii inspectori școlari se mulțumesc spunând după colț: lucrurile au fost rezolvate sau remediate în urma sesizărilor.
Și atunci undeva se rupe filmul: directorul spune consiliului de administrație că este alb ca neaua și la toate controalele lucrurile sunt extraordinare iar unii inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar dintr-o zonă de nord a țării spun că au fost probleme, dar s-au remediat.
Dacă s-au remediat, directorul trebuie premiat, numai că cei cu atribuții de consiliere, îndrumare și control s-au uitat doar unde au dorit, au reușit, au putut sau le-a arătat ori permis directorul. Activitatea directorului dintr-o unitate de învățământ nu cuprinde doar sfera personalului didactic. Aribuțiile unui ,,conciliu” sunt complexe, multe date prin metodologie. Iar când nici directorul și nici ,,trimișii” de la un Inspectorat Școlar din nordul țării nu le văd sau nu doresc să le vadă atunci primul gând zboară la interese, al doilea la lucruri de ascuns, al treilea la lipsa profesionalismului și gândurile se rostogolesc devenind tot mai multe și mai multe și mai multe.
Și când faptele directorului demonstrează constant nerespectarea nenumăratelor articole din legi, regulamente, ordine de ministru, etc., instigări, presiuni, minciuni, dezinformări, denigrări sau chiar discriminări, atunci și rolul ,,culorilor” este unul de luat în seamă.
Maria Tudose