La o unitate de învățământ un director, fost inspector școlar (G.I.T.) face legea. Nu contează pentru acest director nici ce spune legislația, nici ce recomandă etica, important este să bifeze constant abuzuri, instigări, dezinformări, manipulări, minciuni.
Permite personalului unității de învățământ să servească masa contra cost.
Nu există nicio aprobare recentă cu suma încasată pentru contravaloarea hranei achitată de către personal.
Nu există nicio reglementare în fișa postului bucătarilor că zi de zi trebuie să gătească pentru personal, peste 30 de porți în plus la masa de prânz, de exemplu.
Nu există niciun gram de aliment introdus în plus în unitatea de învățământ de la furnizori pentru mâncarea personalului.
Nu există niciun fel de aliment scos din cămară masă de masă în plus decât pentru porțiile copiilor. Și nici legislația nu permite aceste aspecte.
Și totuși, unii angajați plătesc, alții nu, dar majoritatea servesc masa din porțiile copiilor.
Dacă de aceste încasări de la personal se ocupa una dintre ,,fetele mele” după cum le alintă directorul zi de zi, s-a ajuns ca și de aceste aspecte să se ocupe tot directorul. Explicațiile date unora sunt că banii se folosesc pentru obiecte de igienă. Explicațiile date altora sunt că se folosesc pentru hrană.
Realitatea este că ceea ce ajunge pe masa copiilor, pentru care plătesc părinții sau tutorii legali nu este conform plății sau porțiilor. Deci, nu se respectă nici gramajul și nici caloriile.
Aceste aspecte nu s-ar putea întâmpla și fără acordul celor dintr-un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării care consideră că astfel de fapte se pot eticheta într-un management de top. Starea de bine a copilului este doar un îndemn pe hârtie, deoarece realitatea este complet opusul.
Dacă într-o zi de vineri, spre finalul iernii pe masa copiilor ar fi trebuit să ajungă o anumită cantitate de prăjitură cu brânză conform gramajelor date prin lege și pentru a respecta numărul de calorii, această prăjitură a suportat mai multe operațiuni anterioare:
- A fost comandată la un furnizor căpușă, nicidecum la un producător, existând din start un adaos la preț și pentru acesta.
- Furnizorul care a livrat-o a considerat că și ambalajul intră în prețul prăjiturii, astfel din start au lipsit peste două kilograme din totalul prăjiturii care în acte era doar pentru mâncarea copiilor.
- S-au delimitat porțiile pentru personal. Personalul dacă plătește, pretinde să și mănânce. Dacă este zi de post și personalul nu mănâncă acel tip de aliment, pretinde a-l lua la pachet.
- Pe masa unor copii au ajuns astfel porții diminuate.
- Una din ,,fetele mele” supărate că i s-a luat privilegiul de a gestiona banii încasați de la personal sau supărată că a fost dată puțin jos din brațele directorului a luat de mână mai hotărât un alt angajat al altei instituții a statului, responsabil de calitatea, caloriile și gramajele copiilor pentru a cântări minusculele porții de prăjitură cu brânză pentru copii.
Intervenția directorului însă nu a putut readuce pe masa copiilor cantitatea necesară de prăjitură deoarece aceasta nici nu ajunsese toată de la furnizor și nici din burta angajaților nu mai putea fi scoasă.
Nimeni nu a pățit nimic, doar unii copii au rămas flămânzi. Mărimea prăjiturii pentru un copil a fost în funcție de numărul angajaților care au servit sau au luat la pachet porția pentru care pretind că plătesc, dar banii nu se regăsesc în mâncarea scoasă zi de zi prin listele de alimente.
Părinții chestionați despre calitatea mâncării, dacă spun că nu știu deoarece nu au gustat sau nu au acces în instituție sunt luați în derâdere. Celor care care spun că ar prefera altceva decât un fruct mare, necopt și din import dus acasă în loc de gustare li se spune că probabil le este greu să îl curețe. Iar alții sunt mințiți, dezinformați și instigați de același director împreună cu unii care servesc masa din porțiile copiilor plătite de părinți, deoarece directorul nu dorește ca aceste aspecte să fie aflate de beneficiarii indirecți pe de o parte și dorește ca toți angajații să fie părtași la astfel de acțiuni, altfel vor mai avea o problemă.
Când una faci și alta spui părinților în calitate de director sau dascăl este un aspect care ține nu doar de educație, de cei șapte ani de acasă, ci și de conștiință, bunul simț, lagalitate și etică.
Și toate acestea pe banii părinților, cu dezinformarea directorului, cu complicitatea unor angajați ai statului și împotriva viitorului țării, împotriva copiilor.
Această categorie de directori este cea susținută, promovată și recompensată de inspectori școlari detașați în interese ,,colorate,” inspectori cărora nu le pasă de copii decât la nivel de lozinci electorale și sloganuri scrise pe diferite rețele de socializare la diferite manifestări unde sunt invitați pentru activități propagandiste.
Probabil că așteaptă să se bată angajații între ei pentru o felie mai mare sau mai mică de prăjitură cu brânză, așa cum au ajuns și elevii din unele școli care folosesc ce au la îndemână în sălile de clasă din această zonă de nord a țării, ca să intervină cei care până acum au acoperit mizerii, ilegalități, abuzuri și instigări manageriale.
Maria Tudose