După o detașare în așa – zisul interes al învățământului realizată pentru un cadru didactic titular la același colegiu la care este titular și un director navetist (G.I.T.), acesta a continuat seria unor favoritisme deoarece are nevoie de susținerea unora sau altora care joacă în aceeași barcă cu angajatul detașat și favorizat în formă continuă. Dar, acest subiect va constitui un mare subiect în perioada următoare.
La grădinițele cu program prelungit există mai multe categorii de persoane care desfășoară fel de fel de activități. Unele sunt angajatele grădinițelor, altele ale altor instituții ale statului. Unele au rol de îngrijire, altele de educație, altele diverse roluri privind sănătatea, curățenia, igiena, mâncarea copiilor, porțiile acestora, etc. Pentru ca lucrurile să meargă bine se realizează și protocoale între instituțiile statului sau unele practici ale unor angajați sunt puse sub semnul unui protocol care îndeamnă la comunicare, înțelegere și relații amiabile.
Sunt lăudabile astfel de protocoale, dacă există, dar totul trebuie să se desfășoare în favoarea copiilor, a beneficiarilor direcți ai unor servicii care se desfășoară în unitățile de învățământ.
Când un angajat al unui serviciu din cadrul unei PRIMĂRII, dar cu rol foarte bine definit într-o unitate de învățământ stă de șase până mănâncă directorul (G.I.T.) în timp ce are control pe management înseamnă că se respectă ,,protocolul.”
Când același angajat nu vede papucii directorului sau ai altor membri, secretari sau observatori din ,,conciliul director” și nu numai și pe stradă și în sala de mese și printre cratițe explicația este tot ,,protocolul” sau ,,nota de informare.”
Când cadrul didactic detașat de director în așa-zisul interes al învățământului uită că și-a adus copiii cu el la serviciu și nu apar prezenți, se pare că din nou funcționează ,,protocolul”: nu figurează prezenți nici la hrană și nici la plata ei. Angajatul responsabil cu consemnarea prezenței în baza căruia se încasează banii pentru porțiile copiilor a aplicat din nou ,,protocolul.”
Dacă unii angajați pofticioși pot mânca zi de zi din porțiile unor copii, deoarece altele nu figurează și nu au cum să figureze legal în toate listele întocmite, oricâte mușamalizări s-ar face, se pare că pot mânca și copiii acestora, tot în baza aceluiași ,,protocol,” deoarece există interese, tot felul de interese.
Și dacă lucrurile s-ar opri aici nu ar fi foarte grav. Numai că unii angajați nu se mulțumesc doar cu atât și atunci își mai iau și la pachet câte o găletuță de mâncare din aceleași porții bine drămuite de unii și în baza aceluiași ,,protocol.”
Pentru asigurarea confortului altor angajați care oferă tot felul de servicii, note, declarații, etc. la comanda directorului permisiv cu unii, favorizant cu alții, unii angajați servesc masa din aceleași porții ca la mama acasă, în tihnă și în echipe, deoarece ,,protocolul” funcționează.
Evident că atunci când este vorba de mâncare, se discută și despre resturi alimentare. Și acestea se pot plimba în voie pe oricare circuite și la orice oră, pe orice ușă, deoarece există un ,,protocol.”
Când normele sunt clare și articolele de lege definesc bine ce se poate consuma de acasă și ce nu și în ce recipiente, același angajat închide ochii la înscrisurile din grupuri unde același director (fost inspector școlar) instigă la încălcarea cu bună știință a normelor, deoarece există o explicație: lipsa banilor.
Evident că nicio faptă bună nu rămâne nerecompensată, deoarece după o anumită oră același angajat era deja de negăsit în perimetrul unde trebuia să funcționeze ,,protocolul.” Necazul a fost că de fiecare dată era tot ,,cu meniul la semnat,” meniu care, de multe ori, nu era nici realizat la acea dată.
Dacă așa bine funcționează un ,,protocol” scris sau nescris între unele instituții ale statului sau dacă unii angajați fac astfel de ,,lucrări” după propria credință ori la cererea șefilor lor sau este vorba și de data aceasta de a face jocul unui director corupt, se va afla cât de curând, deoarece, se pare că astfel de activități s-au derulat fără perdea și în timpul unui mare control comandat.
Maria Tudose